Să ne îngrădim mintea prin smerenie, fără a-i îngădui să tindă în chip nesocotit și cutezător către dobândirea cunoștințelor depărtate de Biserică, oricât ne-ar ațâța curiozitatea, noutatea și păruta lor însemnătate.
Să o păzim de ispita învățăturilor mincinoase, ascunse sub numele și înfățișarea învățăturii creștine. „Surpând izvodirile minții, și toată înălțarea ce se ridică împotriva științei lui Dumnezeu, și robind toată înțelegerea spre ascultarea lui Hristos” (2 Corinteni 10, 5).
La început, chinuitoare este pentru minte calea cea strâmtă a ascultării față de Biserică; ea, însă, duce la lărgimea și libertatea înțelegerii duhovnicești, înaintea căreia pier toate părutele nepotriviri pe care le află înțelegerea trupească și sufletească în supunerea fără abatere față de Biserică.
Să nu-i îngădui minții a citi despre lucrurile duhovnicești altceva decât ceea ce este cuprins în cărțile scriitorilor adevăratei Biserici; cărți despre care Biserica însăși a dat mărturie că ele sunt organe ale Sfântului Duh.
Cel ce citește pe sfinții scriitori se împărtășește nemijlocit de Sfântul Duh Care locuiește în ei și grăiește prin ei; cel ce citește scriitorii eretici, chiar dacă ar fi ele împodobite cu numele de „sfinte” de adunătura lor eretică, se împărtășește de duhul cel viclean al înșelării (Sfântul Petru Damaschinul,
Filocalia, „Despre dreapta-socotință”): din pricina neascultării față de Biserică, al cărei miez este trufia, el cade în cursele stăpânitorului lumii acesteia.
Sfântul Ignatie Briancianinov