[AlbertX]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Talharul acela nu era mort si nici in iad. Pe scurt: avem doi talhari identificati prin sintagma ,,lestai". Se aplica si insurgentilor si talharilor. Se incadrau in una din cele doua. La inceput ambii il batjocoresc. Apoi unul dintre ei brusc renunta, ii arata celui de langa el justetea pedepsei lor, isi recunoaste vina si recunoaste si nevinovatia Celui crucificat langa ei. Ulterior ii cere Mantuitorului sa-l pomeneasca in Imparatia Lui deci implicit ii recunoastea calitatea de Mesia.

Sf Nicolae Velimirovici - http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Raspunsuri.pdf
DESPRE CELE SAPTE SPUSE ALE LUI HRISTOS DE PE CRUCE

Ati vrut să stiti întelesul celor sapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?

Prima: Părinte, iartă-le lor, că nu stiu ce fac. Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând mila Sa fată de ucigasi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe cruce; iar în al doilea rând a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap - si anume: că făcătorii de rele nu stiu niciodată ce fac. Omorându-L pe cel drept, ei se omoară în fapt pe sine, în vreme ce pe drept îl proslăvesc. Călcând legea lui Dumnezeu, ei nu văd piatra de moară ce se pogoară nevăzut asupra lor ca să îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu văd cum îsi preschimbă propria fată în bot de animal, îmbătati de rău, ei niciodată nu stiu ce fac.

A doua: Adevărat zic tie: astăzi vei fi cu Mine în Rai. Această spusă a fost îndreptată către tâlharul care s-a pocăit pe cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru păcătosii care se pocăiesc fie si în ultima clipă. Milostivirea lui Dumnezeu e negrăit de mare. Domnul îsi săvârseste misiunea si pe cruce. Până la ultima suflare, El mântuieste pe cei care arată fie si cea mai mică vointă de a se mântui.

A treia: Femeie, iată fiul tău. Asa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care stătea sub crucea iubitului ei Fiu răstignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iată mama ta. Cuvintele acestea arată grija de fiu, pe care oricine o datorează părintilor. Iată, Cel ce a dat porunca: să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta împlineste El însusi porunca Sa până în ultima clipă.

A patra: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Cuvintele acestea arată pe câtă neputintă a firii omenesti, pe atâta clarviziune - fiindcă omul este cel care pătimeste. Aici, însă, sub suferinta omenească se ascunde o taină. Iată, fie si doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea să cutremure mai târziu Biserica si care învăta gresit că Dumnezeirea a pătimit pe cruce. Însă Vesnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul si cu sufletul, în clipa rânduită să pătimească pentru om si să moară pentru om; căci dacă în Hristos a pătimit Dumnezeirea, înseamnă că Dumnezeirea a murit în El - iar acest lucru e de neconceput. Adânciti-vă cât mai mult în aceste mari si înfricosătoare cuvinte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

A cincea: Mi-e sete. I se scursese sângele. De aici setea. Soarele care apunea îi bătea în fată, si una peste alta cu celelalte chinuri îl ardea cumplit. Fireste că Îi era sete. Dar - o, Doamne! - oare chiar ti-e sete de apă sau esti, cumva, însetat de dragoste? Esti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau si una si alta? Iată, legionarul roman îti dă buretele înmuiat în otet. O singură picătură de milă pe care ai simtit-o de la oameni în trei ceasuri, cât ai fost atârnat pe cruce! Soldatul roman micsorează păcatul lui Pilat - păcatul împărătiei romane - fată de Tine, fie si cu otet. De aceea, Tu vei strica împărătia Romei, însă în locul ei vei zidi o împărătie nouă.

A sasea: Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. Fiul îsi dă duhul în mâinile Tatălui Său. Ca să se stie că de la Tatăl a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, însă, si ca să audă si să priceapă budistii, pitagoreii, ocultistii si toti acei filosofi care băsmuiesc despre sălăsluirea sufletelor celor morti în alti oameni, sau în animale, sau în plante, sau în stele si minerale. Lepădati toate aceste fantezii si priviti încotro se îndreaptă duhul Dreptului mort: Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul.

A saptea: Sâvârsitu-s-a. Aceasta nu înseamnă: "S-a săvârsit viata". Nu; ci înseamnă: "S-a săvârsit misiunea răscumpărării si mântuirii neamului omenesc". Săvârsitu-s-a, si s-a pecetluit cu sânge si moarte pe pământ, lucrarea cea dumnezeiască a singurului Mesia adevărat al oamenilor. Săvârsitu-s-a chinul, dar viata de-abia apare. Săvârsitu-s-a tragedia, însă nu drama. Urmează ultimul, măretul act: biruinta asupra mortii, învierea, slava!