Chiar si un ateu, sau agnostic, sau orice altceva, ar trebui, in mod normal, sa isi puna profunde intrebari cu privire la modul cum Iisus a murit pe cruce, gasind puterea de a ierta, alina si rezista.Iisus a fost crucificat pe tipul de cruce ,,crux immissa". Anterior fusese bicuit cu un flagellum,un bici roman sinistru, avand curele de piele cu bucati de metal sau os,care sfartecau carnea pana la os sau o smulgeau.Apoi, in acesta stare, a carat patibulum-ul pana la locul executiei.Piroanele care i-au fost batute in maini si picioare avea aprox 18 cm lungime si 9.5 mm pe diametru.Loviturile de ciocan se dadeau lent dar puternic pt ca cel condamnat sa simta la maxim in tot corpul fiecare rezonanta a loviturii.In multe cazuri le bateau la incheietura pt a lovi nervul median, care cauzeaza dureri atroce pana in zona gatului.Romanii adaugau crucii un stipes, un mic suport care aparent ii permitea condamnatului sa suporte mai usor greutatea corpului crucificat.In realitate era conceput pt a-l face pe condamnat sa agonizeze cat mai mult, in stare groaznica.Picioarele nu stateau drepte, ci la aprox 45 grade,ceea ce ducea greutatea in zona muschilor coapsei.In cateva minute copasa si gamba cedau si toata greutatea se muta in bratele rastignite.Era ceva ingrozitor de dureros,practic iti era terminat corpul pe bucati, lent, sadic,in chinuri atroce.

Insa nu se termina totul.Odata mutata greutatea corpului pe incheieturi,articulatiile erau dislocate,membrele suferind o alungire de 9 cm in chinuri.Acesta dislocare ducea la intinderea muschilor pectorali,pieptul fiind larg deschis pe inspiratie.Pt a expira victima trebuia sa se ridice pe varfuri insa picioarele fiind batute in cuie practic isi sfasia singur muschii.Perimetrul de deplasare al corpului era de max 12 cm.Urma deshidratare,scaderea tensiunii arteriale, soc de gr. I cu hipovolemie,tahicardie,tahipnee si hiperhidroza. In tot acest timp, daca nu era deja in coma, condamnatul era constient de fiecare durere pe care o simtea.Practic indiferent ce miscare ar fi facut rezultatul erau chinuri atroce si moartea tot nu venea.Urma edemul pulmonar si insuficienta cardiaca si respiratorie iar in ultima faza hemopericard.Aici cel mai probabil erai deja mort dar daca romanii se grabeau atunci aplicau metoda crucifragrum,adica iti zdrobeau picioarele cu un ciocan, toracele se dilata si mureai sufocat,in chinuri groaznice (hipoventilatie-hipoxie-hipercapnie). La final bagau putin si sulita ca sa fie siguri. Nici un detaliu al crucificarii nu era intamplator, totul era conceput de romani pt maxim de durere si chin,lent si eventual sa suferi asa chiar 2 zile.

Si cu toate acestea Mantuitorul mai avea puterea sa-i iubeasca pe cei din jur.