Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Eu pe Moș Crăciun nu-l văd diabolic, e un obicei laic și atât. Concluzia mea a fost că nu Moș Crăciun e de vină, ci cum ne raportăm noi la el. Eu pledez pentru sinceritatea față de copii, în sensul de a le spune adevărul, anume, că darurile sunt de la Dumnezeu trimise copiilor cuminți prin părinți lor. Iar de moșul să le spunem sub forma unei povești.
|
Cred că discuția asta în jurul Moșului a fost cu folos, dacă ne-am lămurit cu toții cum trebuie să-l tratăm. Și cred că părerea de mai sus este cea pe care o adoptă Biserica, atunci când, fără a uita niciodată de Cel ce S-a născut și că pe El îl căutăm, nu exclude nici bradul împodobit, nici pe moș, care aduce atâta bucurie copiilor.
Se poate și cu moș, dar și fără el, având în vedere că a intrat târziu în sărbătorile de iarnă. „Când mama spune de Iisus cu glasul ei cel dulce” (vorba colindului) - este o poveste care-i poate cuceri pe copii, fiind și adevărată.
Moșul nu este centrul Sărbătorii, dar poate face parte dintre invitați.