UNIRE!
Mi-a plăcut întotdeauna ziua de 1 Decembrie. Era ziua când bunicul, veteran de război, arbora tricolorul la balcon. Era ziua când, copil fiind, vedeam oamenii mari renunțând la dispute și reamintindu-și că sunt frați. Până și vecinul cu care ne certam mereu venea să discute cu tata la o bere. Așa se face că 1 Decembrie mi s-a întipărit în minte ca o sărbătoare a înfrățirii.
Șicanele pe care ni le facem reciproc, faptul că unii dintre noi sunt prea sărăci și unii prea bogați, nedreptățile, lipsurile nu trebuie să ne facă să uităm că suntem toți români. Să depășim, fie și numai o zi pe an, momentele când suntem dezbinați, când suntem dezorientați, când nu mai știm la ce să visăm, când considerăm cinismul inteligență, când indiferența ni se pare înțelepciune!
Pierdem prea mult timp vorbind despre ce ne desparte. Să vorbim, măcar de Ziua Națională și despre ce ne unește. Despre tot ce e frumos în această viață pe care ne-o construim la noi în Țară, despre acești bărbați tineri care au devenit tați excepționali, despre aceste femei strălucitoare, curajoase, devenite mame iubitoare, despre tot ce ne poate îndreptăți să spunem „A noastră-i lumea!”
Suntem un Popor generos, blând și dârz. Suntem un Popor inteligent și talentat. Suntem Popor ce poartă în inima lui mare căldura verii și feeria albă a iernii. Vocea noastră trebuie auzită și n-o putem face auzită decât dacă vom construi punți între noi, nu garduri.
Tomescu Ionuț
__________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX!
|