Cum să mă eliberez de păcat, când sunt atât de pătimaș?
Această transformare a părții pătimitoare a sufletului, precum și reîntoarcerea sa la o viață firească, au constituit obiectul unei controverse dogmatice între Sfântul Grigorie Palama și filosoful Varlaam, în secolul al XIV-lea. Varlaam, care condamna rugăciunea practicată de isihaști, considera că nepătimirea este o mortificare a părții pasionale a sufletului și nimic mai mult.
Sfântul Grigorie însă, care avea experiența personală a rugăciunii isihaste și exprima întreaga experiență a Bisericii, a respins această interpretare: „Dar noi, o, filosofule, am fost învățați că libertatea de patimi nu este omorârea părții pasionale, ci îndreptarea ei de la cele rele la cele bune, spre cele dumnezeiești”. Astfel, liber de patimi „este cel ce a lepădat obiceiurile rele, dar e bogat în cele bune, cel care-și supune partea irascibilă și concupiscentă – care la un loc formează partea pasională – părții cugetătoare a sufletului, așa cum cei pătimași își supun partea cugetătoare celei pasionale”. Omul nepătimitor este „plin de virtuți”, iar cel pătimitor e „covârșit de plăceri păcătoase”.
Cu ajutorul părții cugetătoare a sufletului și a înțelegerii duhovnicești a lucrurilor create, omul dobândește cunoștința despre Dumnezeu, în timp ce, cu ajutorul părții pasionale, omul „câștigă virtuțile, în concupiscență [înclinare către plăceri senzuale, trupești] sădind iubirea curată, iar în partea irascibilă – răbdarea”.
Astfel, nepătimirea înseamnă transformarea părții pasionale a sufletului, cucerirea sa de către rațiune, care este prin fire menită să conducă în așa fel încât „să evite tot ce e rău, cultivând amintirea lui Dumnezeu și împlinind poruncile Lui – calea spre desăvârșita iubire de Dumnezeu”, înțelegem deci că partea pasională a sufletului nu e defel mortificată, ci se bucură de viață și de o putere deosebită.
(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: Știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 344-345)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|