[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de anita

Bine ,bine ,se face optional.Dar de ce e obligatorie participarea copilului la serbari precum Halloween ,unde este obisnuit cu imagini hidoase ,draci ,varcolaci ,etc.
Ar trebui interzise aceste sarbatori in scoli ,mai ales ca nu au nici o legatura cu tara noastra.
Fiul d-voastra va face religie daca va exista un nr minim de copii care cer sa participe ,daca va fi singurul solicitant sa va cam luati gandul.

În aşazisul nostru sistem de educaţie se petrec multe lucruri nesănătoase, precum ştim.
Parte din ele sunt consecinţa directă a parteneriatelor politice cu diverse ţări, macrostructuri precum UE şi alte organisme internaţionale.
Curricullum şcolar, dacă veţi studia documentele MEN, ascultă de multe presiuni, cele mai straşnice fiind cele de "sus". Şcoala e instrumentată politic. Vrem nu vrem, cine s-a perindat pe la conducerea ţării a lăsat urme adânci şi în conţinutul activităţilor şcolare. Consecinţa e chiar porţia de viaţă pe care au ingurgitat-o copiii noştri.
Din această deschidere către lume, România educaţională a primit şi vârcolaci. Ce credeaţi? Că vom lua ca albina numai nectar? Din păcate ne-am arătat meşteri în a lăsa nectarul şi a lua bălegarul.
Noi nu avem, ca popor, nici o legătură cu serbările celţilor, hunilor, ostrogoţilor sau ale altor naţii. NIci cu consumismul californian şi nici cu feminismul deşănţat. Şi totuşi se poartă!
Consecinţa unei politici dezastruoase se vede în educaţie. Se va vedea şi în roadele acestei educaţii, peste câţiva ani.

*
Mi-a displăcut mereu preluarea necritică a valorilor altora. Adică snobismul.
Dar ce pot face eu ca persoană, decât să îi explic copilului meu ce poate însemna cutare sau cutare lucru, atunci când sistemul în care trăieşte copilul dedică o zi jocului de-a vârcolacii şi dracii?
Treburile astea ar trebui stopate de conducerea Ministerului. Dar în România se abuzează de drepturi, libertăţi şi autonomie. Neinteresînd pe nimeni, se pare, că de fapt nu trăim autonomie ci doar ANOMIE. Adică nesupunere, haos, dezordine, destrămare şi tot ce urmează de aici.

*
O metodă pe care am folosit-o şi anul acesta a fost bagatelizarea. Nu am dat atenţie, decât oarecum în glumă şi în treacăt, punînd deci în registru minor, manifestărilor ciudate ale oraşului. Ca şi Valentines day, pentru mine a fost prilej de a bagateliza fenomenul. Dacă aş fi dat importanţă, aş fi sugerat indirect copilului că evenimentul respectiv e chiar important şi aş fi întărit interesul lui, fie şi ascuns, pentru acele lucruri străine.
Poate că aceasta e calea cea mai bună de a contracara un fenomen nedorit: punerea în surdină, în registru minor, în derizoriu; dispreţul. Printre altele, pentru că răul se hrăneşte şi întăreşte cel mai mult atunci când îi acordăm atenţie. Atenţia noastră e poarta şi combustibilul prin care creşte răul.

*
E o perspectivă catastrofică aceasta de a rămâne fiul meu singurul care să ceară ora de religie. Are deja colegi buni creştini, pe care mi-i tot lăuda de-a lungul anilor. Dar chiar de ar fi singurul, nu-i bai - avem biserică, avem concedii cu vizite la mănăstiri, avem posturile, avem rugăciunea de familie, avem Scriptura şi alte cărţi ziditoare pentru copii, avem filme creştine pe net, avem, oho, suficiente posibilităţi pentru a deveni buni creştini. Numai să vrem şi să lucrăm pocăinţa mai rămâne...