M-am framantat putin aseara si consider ca aceasta postare merita si un raspuns serios. Nu regret postarea sarcastica insa imi este teama ca aceasta nu si-a atins tinta.

Pentru a putea explica mai bine ceea ce doresc, propun un scenariu ipotetic:

In mijlocul strazii cade un cetatean, ca si fulgerat. Nu cunoaste nimeni motivul.
Langa el se aduna imediat o multime de oameni, fiecare incercand sa ajute cum poate. Fac o paranteza: daca presupunem ca lumea nu il ajuta, putem macar sa cadem amandoi de acord ca a-i sari omului in ajutor este decizia corecta din punct de vedere moral iar cei care nu fac asta gresesc.
Revenim la scenariu: unul il cara din strata pe trotuar, unul suna la salvare, unul face masaj cardiac, unul aduce apa sa-l stropeasca, altii cauta sa vada daca pot fi de ajutor etc..

Crezi ca intr-un astfel de scenariu ai putea sa identifici apartenenta religioasa sau lipsa acesteia pentru oricare dintre persoanele implicate? Evident ii excludem pe cei care se aduna la capul victimei si incep sa se roage sau sa aprinda lumanari "pentru orice eventualitate" :).

Dupa ce apele se mai limpezesc si soseste salvarea participantii incep sa discute intre ei. Aflam ca unul este musulman, unul catolic, unul ortodox, unul budist, unul secularist etc.. In concluzie, aflam ca toti au avut un comportament identic fata de un seaman, indiferent de doctrinele lor filosofice.

Diferentele esentiale apar atunci cand cei implicati cauta sa justifice comportamentul lor.
Atentie, nu declar ca acestea ar fi reactiile voastre. Eu doar incerc sa demonstrez ceva.

- Crestinul spune ca a sarit in ajutor pentru ca i s-a parut crestineste si isi va pune inca o sumedenie de intrebari cu aceasta ocazie. Exemple fanteziste: oare Dumnezeu m-a pus la incercare trantindu-l pe omul ala la pamant? A vrut sa vada cum reactionez? Oare a fost un semn de sus ca nu trebuie sa ma mai duc la munca astazi? Oare ceea ce s-a intamplat mi-a salvat mie viata pentru ca altfel as fi traversat strada si ma calca masina aia care a trecut pe rosu? And so on...
- Musulmanul il va preamari pe Allah si va cauta alte justificari, asemenea crestinului cu diferenta ca la baza intrebarilor si raspunsurilor pe care si le da singur va sta Allah sau alte entitati importante din religia acestuia;
- Un altul, de o religie ciudata, va spune ca dedica gestul frumos zeului Neptun;
- Secularistul spune ca a ajutat pentru ca omul este o fiinta intrinsec sociala si nu ar fi putut supravetui avand un comportament egoist; va invoca solidaritatea stramosilor din triburi care au observat ca vanatul in echipa le aducea mai multe beneficii decat cel solitar; va invoca porbabil si, ceea ce ei numesc "regula de aur": altuia nu-i face ce tie nu-ti place etc.

Eu spun urmatorul lucru: consider ca ceea ce spune secularistul are mai mult sens decat ceea ce spun ceilalti dar, in esenta, pentru mine este irelevant motivul care a stat la baza unei reactii corecte.
Imporntat este ca, intr-un final, toti au facut ceea ce am stabilit de comun acord ca trebuia facut. Toti actionam la fel fata de semeni si mediul inconjurator, difera doar intrebarile pe care (ni) le punem si explicatiile ce (ni) le oferim. Atat si nimic mai mult!

Putem sa extrapolam exemplul meu si sa intram si pe "taramul" sentimentelor. Fii convins ca toti, indiferent de religie, ne iubim copiii, poate chiar mai mult decat pe noi insine.
Diferenta dintre mine si tine este ca eu nu caut sa justific aceasta dragoste (nu ma intereseaza daca mi-a insuflat-o cineva, cine anume mi-a insuflat-o, de unde, pe unde a intrat, pe unde a iesit etc.). Consider ca raspunsurile la aceste intrebari nu sunt esentiale, in ceea ce ma priveste. Indiferent de raspunsul pe care il voi primi sau mi-l voi da eu insumi, eu voi intereactiona la fel ca si pana acum cu semenii si natura.