Subscriu. La noi, coagularea politicienilor nu se face pe idei, ci, cel mult, pe gasti. Dovada cea mai buna este prostitutia politica: numarul mare de politicieni care trec de la dreapta la stanga ori invers, in functie de cine este la putere.
Cand eram pusti, adica pe vremea lui Ceausescu, aveam pe cativa in clasa care tineau cand cu Dinamo, cand cu Steaua, in functie de cine lua campionatul. Care era, de regula, impartit intre aceste doua echipe, creatii ale Partidului Comunist. "Bai, parca tu erai dinamovist!" il intreb pe un coleg care purta acum culorile Stelei. "Da, dar a luat Steaua campionatul, deci acum sunt stelist". Am ramas uluit de asemenea argument. Nu imi inchipuiam ca, peste ani, il voi regasi nu in lumea pustimii, ci a politicienilor.
Pe de alta parte, aceasta situatie are loc si fiindca nu avem nici o dreapta, nici o stanga autentice. Intre denumirea unui partid si orientarea sa doctrinara si practica e un hau. Cam cat de social-democrat este PSD-ul, un partid al baronilor locali ? Cam tot atat cat este de conservator Partidul Conservator. Iar PC are in el atata conservatorism cat crestinism are PNTcd. Sau, cat de liberal poate fi un partid care majoreaza TVA-ul la 23 la suta ? De aceea, nu are importanta prea mare cine e presedinte. E vorba de un sistem viciat, in care in politica intra nu cei cu un crez politic, nu cei animati de dorinta de a da, pentru Cetate, ceva din timpul, energia ori chiar averea lor. Ci, motivatia e dorinta de capatuiala. Iar capatuiala in politica, nu se poate obtine altfel decat prin coruptie si furt. Cum s-ar putea face iesirea din aceasta situatie ? Ne putem gandi la urmatoarele solutii: Un lider charismatic. O schimbare de generatii cu venirea celor cu alta mentalitate. O convertire in masa printr-un miracol de mare magnitudine. O trezire a magistratilor, care sa inceapa sa aiba incredere in puterea lor (ceva gen "Maini Curate" din Italia). Alte solutii ?
|