[delia31]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Mihail C., să certe Domnul dracii care te stăpînesc şi să-ţi mustre Domnul mîndria şi nebunia ta !
Ridicate-ar Dumnezeu din neputinţele tale, precum a ridicat Sfîntul Ioan Gură de Aur din tristeţi pe diaconiţa Olimpiada !
Lepăda-ţi-ar Dumnezeu toată înţelepciunea populară, ca să fi nevinovat precum copii şi porumbeii şi înţelept ca şerpii.
Umplea-te-ar Dumnezeu de dragoste şi jertfelnicie pentru aproapele, ca Sfîntul Apostol Pavel, pentru Sfîntul Episcop Tit, ca în imaginea a 3-a, paginile 62-63. Să iubeşti cu jertfelnicie, în Hristos, pe fratele depărtat "pelerin spre Răsărit" şi să doreşti să-l vezi, şi să-l ajuţi, şi pe toţi oamenii.
Sunt şi eu ca şi tine, total lipsit de iubire !
Dar cel puţin nu vreau să arăt asta, neruşinatule, să nu smintesc pe cei mai mici decît mine, cum mă învaţă Scriptura.

Eşti o sminteală adesea pentru fraţii creştini şi fraţii depărtaţi, suflet rătăcit, Mihail C.

Te citesc adesea, musteşti de mîndrie, putregai arogant ordinar ce eşti ! Tu, marele inchizitor, spui în alt topic, că e greşit să existe Sfinte Magazine Bisericeşti, în Sfînta Biserică, care pentru cîţiva bănişori, îţi dau comori, tu le asemuieşti cu vînzarea de animale şi schimbul valutar ce făceau oamenii alungaţi din templu de Hristos Domnul, în templul iudeu ?

Ordinarule şi neruşinatule ! Şi nesimţitule ordinar ! Poţi tu oare să faci asemenea comparaţie ? Poţi, aşa-i ? Puturos ordinar !

Şi mai şi consideri că ai spus o mare înţelepciune ! Bună de aruncat în toaletă şi de tras apa după ea ! Măcar aşa se mai curăţă, fără voia ei...
Da, lipsit de rugăciune, poţi face orice răutate şi orice hulă şi lepădare.

Crezi că faci "lumină" cu cîteva versete din Sfînta Scriptură?
Crezi că dacă ai 39 de ani ai mai multă putere în cuvînt, neruşinatule?
Crezi că dacă pui la imaginea de avatar, de profil la forum o Sfîntă Icoană te face asta mai sfînt, mîndrule ordinar?
Sau să te numesc ciumat, cum te numeşte Sfîntul Ioan Gură de Aur?
Dacă nu mi-ar păsa de elucubraţiile minţii tale, te-aş lăsa să te odihneşti în ele.

Fiindcă mai numit "cu reflexe mentale neo-protestante", nu pot să tac, neruşinatule, sunt orice, dar NU eretic !
Dacă eu sunt neoprotestant, tu eşti mai rău ca un păgîn şi un ateu.
Eşti complet lipsit de iubire, eşti prefăcut şi făţarnic, neruşinatule ordinar !

Doamne iartă-mă, dar cu tine nu se mai iasă la cale ! Şi pace bună !

Dacă mă judeci atît de aspru, nesăbuitule, caută să mă înţelegi prima dată, apoi să mă judeci.
Gîndeşte-te la orice om, cu inimă plină de iubire, de jertfă, ca şi cum sufletul acelui om e în spital, bolnav de patimi, sau în închisoare, în strînsorile demonilor. Şi apoi roagă-te, înainte să deschizi gura să rosteşti vreun cuvînt.

Datorită multora ca tine, suferă şi azi şi va suferi mereu Sfînta Biserică. De-ai avea putere, ai fi ca Faretrie, în ultima imagine, paginile 68-69. Ai prigoni şi patriarhi, nu numai proşti ca mine, pentru părerile tale, aşa-i ?

Suficient tulburi sfîntul post tuturor celor care te citesc, Mihail C., încetează în numele Domnului.
Şi din nou îţi spun şi îţi cer: încetează în numele Domnului !
Şi din nou îţi spun şi îţi cer: umplete de iubire, iertare, de discernămînt şi de trezvie, în numele Domnului !

Dacă loveşti, nu lovi în mine, că lupt de partea ta, nesăbuitule ! Loveşte în ereziile care apasă omenirea !

Şi NICIODATĂ nu lovi în Biserica lui Hristos, şi felul ei de a se organiza, şi prin Sfintele Magazine Bisericeşti, care ne dau comori, nesăbuit ordinar !

Şi schimbă semnătura acea blestemată, nesăbuitule, că leacuri nu sunt în alte părţi decît în Sfînta Scriptură şi în Sfînta Biserică. ATÎT !
Pentru Scriptură şi Biserică a dat Dumnezeu leacuri prin Sfinţii Lui şi a lăsat omului descoperirea medicinei.

Iertare tuturor, bucurii.

“Căci ce ar folosi, dacă noi nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca nişte fiare sălbatice sfâşiem numele cel bun al fraţilor noştri ?
Defăimătorul, într-adevăr, sfâşie şi mănâncă pe aproapele său. Despre aceasta vorbeşte Pavel, când zice: „Iară de vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, căutaţi să nu vă mistuiţi unul de către altul” (Gal. 5, 15). Deşi nu ai înfipt dinţii tăi în carnea, nici în trupul aproapelui tău, dar ai muşcat sufletul lui cu clevetirea ta, l-ai rănit cu bănuiala ta cea rea, ţi-ai pricinuit ţie însuţi, lui şi multor altora înmiite daune. Căci tu, prin clevetirea aproapelui tău, ai făcut mai rău pe cel ce te-a ascultat; de este el un păcătos, acum va fi mai îndrăzneţ, căci cunoaşte un tovarăş al păcatului său; de este el un drept, acum uşor se va amăgi întru mândrie şi prin păcatul altora va ti împins a cugeta lucruri înalte despre sine. Tu eşti vinovat încă şi prin aceea că numele lui Dumnezeu se huleşte; căci precum prin vederea faptelor celor bune numele lui Dumnezeu se cinsteşte, aşa prin descoperirea păcatelor El se defăima şi se necinsteşte. Pe lângă aceasta, pe omul pe care îl defaimi, prin defăimarea ta l-ai făcut mai fără de ruşine şi totodată mai învrăjmăşit asupra ta.
Să nu-mi zică nimeni că numai când ar vorbi cineva neadevărul despre aproapele său, atunci l-ar defăima, iară nu când vorbeşte adevărul. Nu, nu este aşa; căci si aceea este o călcare de lege, când cineva vorbeşte asupra aproapelui ceva de rau, care este adevărat. Fără îndoială şi fariseul acela numai adevăr a vorbit despre vameşul, şi totuşi aceasta nu i-a ajutat, iar toate faptele lui cele bune au fost zadarnice. Dar poate tu voieşti să îmbunătăţeşti pe fratele tău, văzându-i păcatele lui. Iată, dacă tu voieşti aceasta, atunci plânge, cere de la Dumnezeu ajutorul lui, ia pe fratele tău la o parte, sfătuieşte-l îndeosebi, povăţuieşte-l, mângâie-l.
Arată păcătosului că tu îl iubeşti, dovedeşte-i că numai din îngrijire pentru dânsul si pentru că voieşti binele lui, iară nu spre a-l ruşina, pomeneşti păcatele lui. Arată-i cea mai mare dragoste şi prietenie, fără să te ruşinezi a face toate, dacă ţinta ta este de a-l face mai bun. Aşa fac adeseori doctorii, care măgulesc pe bolnavii cei nesupuşi, spre a-i îndemna să primească doctoriile cele vindecătoare. Fă şi tu aşa şi arată preotului rănile aproapelui tău. Aceasta înseamnă a te îngriji de dânsul şi a te interesa ele îmbunătăţirea lui……Aşadar, în acest sfânt timp al postului să alungăm toată defăimarea din gura noastră, fiind convinşi, că de am mânca numai cenuşă, această viaţă aspră nu va putea folosi, dacă nu ne vom înfrâna totodată de prihanire şi de defăimare. Să postim deci, iubiţilor, în aşa chip, ca noi să ne înfrânăm nu numai de la mâncare, ci şi de la păcate”

Sf. Ioan Gura de Aur, Omilii la Postul Mare, Cuvant la Duminica a patra din Post