Citat:
În prealabil postat de antoniap
Cand vei avea un copil, o fata de varsta ei, vei intelege si vei gandi altfel. Acum privesti problema putin egoist, iarta-ma. Te gandesti doar la sentimentele tale. Incearca sa fii realist si sa te pui in locul parintilor ei. Au niste principii, bune sau rele din punctul tau de vedere si vor ca acestea sa fie respectate. Cauta pentru fata lor un sot care sa se conformeze cel mai bine acestor principii, in cazul de fata celor religioase.
E foarte bine ca o fata crestina practicanta sa-si caute un sot care crede in aceleasi valori. Sa se roage impreuna, sa se spovedeasca la acelasi duhovnic, sa respecte infranarea de la placeri trupesti in posturi, sotul sa duca pruncii la impartasit etc.
Valorifica aceasta lectie, devino si tu crestin si cauta si tu o fata crestina. ,,Pentru ce sa plangi tu, mai baiete/ Cand pamantul este plin de fete?''
Capul familiei trebuie sa dea tonul din punct de vedere religios. Vezi? Tu nu corespunzi unor asteptari din partea familiei ei. Fara credinta in Dumnezeu toate calitatile tale se duc pe apa sambetei. Apoi, tu fiind mai tanar, daca o tot ,,probezi'', vei descoperi in curand ca ea nu mai corespunde asteptarilor tale, ca apar altele mai tinere... Parintii ei cauta pentru ea un partener pentru o viata, asa cum prevede credinta crestina.
|
Oare eu sunt cel egoist ca incerc sa fiu cu o fata pe care o iubesc si care ma iubeste, sau ei ca intervin in relatia a doi oameni care sunt fericiti impreuna? O tot... probez? Pe asta chiar n-o inteleg. Nu e vorba de altele mai tinere. Nu e vorba de altele in general. Eu m-am gandit extrem de serios la relatia cu ea, si atat eu cat si ea am vrea sa ne petrecem restul vietii impreuna.
Eu nu le calc in picioare principiile parintilor ei, incerc sa le respect pe cat pot, insa ei imi calca in picioare toate celelalte aspecte care ma definesc pe mine. Eu aici vroiam sa ajung... Sunt barbati credinciosi care lasa mult de dorit in ceea ce priveste moralitatea. Si de asemenea sunt mai in varsta ca mine. Asadar... asta e primordial? Sa fiu credincios? Sa fiu neaparat mai mare? Faptul ca o respect, o apreciez si o iubesc nu este mai presus de asta?