La multi ani Romania!
Carmen Popescu - româncă
eu nu-s româncă
numai pe întâi
simt românește zi de zi
discret
muncesc iubesc
visez trăiesc concret
în transformări absurde
gândite desuet
îmi plac nu-mi plac
sunt țintuită-n chin
am o grenadă-n mână
cuiu-i scos
aș vrea să o arunc
într-un netot
ei dovedesc
efortu-i de prisos
că sunt prea mică
nu e un nonsens
în lumea asta mare
plină de dilii
că mi-aș dori
să schimb pământ
cu fața-n jos
îmi râd în nas zicând
nimic nu știi
m-așez în colț
e plin de ei în jur
sunt singură
înot într-un ocean
ei sunt puțini e drept
au adăpost
sunt adunați pe viață
într-un clan
n-ai dreptul să ridici de jos
un ochi
ți-l scot pe celălalt
zicând că-i prost
așa că stai cu ei închiși
n-ai niciun rost
mai bine le gândești
un șut în dos
suntem o mână de copii
blazați
cu pieptul gol cu spaime
cu idealuri seci
se uită cu dispreț
suntem damnați
să facem sluj
pentru destine reci
o țar-avem
nu vreau să fiu
lepros
la mine-n bătătură
când voi avea copil
vreau să iubească viața
să zburde sănătos
pe un tărâm de vis
nu într-un țintirim
carmen popescu, 30.11. 2013
|