View Single Post
  #10  
Vechi 13.10.2013, 00:49:46
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Toiag de înger

Autor / Poet: Vasile Voiculescu





Îmbătrânesc. Destinul mi-e însă tot copil;
Isteț să prinză păsări și să doboare poame
Aruncă lesne pâinea la câini și când i-e foame
Întinde mâna goală spre-arhanghelul Gavril.
Hoinar prin codrii lumii, nu ții cu el la mers,
Dar n-are spor, ci cată comori peste coclaur,
În pietre sparte vede scântei de-argint și aur
Și-n orice suferință, sămânța unui vers.
Sătul de slovă neagră, cu degetul condei,
Izvoade noi de stele și flori vrea să dezlege.
Și-ades se pleacă-n tină cu frică și culege
Porunci de mult uitate în urme vechi de zei.
În van îi spui de moarte, de Domnul Sabaot,
Zâmbind curat ca unul ce nu-și știe păcate,
El se și vede-n ceruri, mai mare peste toate,
Că-și ia toiag de înger și umblă raiul tot.


Sonet 235

Mă lupt să scap iubirea de pătimașul trup.
Să n-o mai sorb cu ochii, să n-o mai mușc cu gura.
Din lațu-mpreunării sălbatice s-o rup.
S-o curățesc de carne, ca de pe aur zgura;
Să te ador în suflet; doar duhul să-ți aleg–
O veșnică-mbinare a două raze line…
Dar cum te-arăți, mă-ntunec… și sufletul întreg
Se face ochi, piept, brațe… zbucnite către tine,
Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ți cad;
Din nou vremelnicia își cască-n mine abisul.
Rostogolit pe dâre de flăcări, ca-ntr-un iad,
Mă-ntorc, cântând în carne… Mă doare numai visul
Ca mai presus de fire, putând să o răstoarne,
Iubirea e sămânța eternității-n carne.

SONETUL CCXVIII (64)

îți scriu sonete!... rîvnă pitică și deșartă,
Cînd tu, corp-suflet-spirit, ești cel mai pur sonet.
Nu Te-a făcut natura, ci în suprema-i artă
Chiar cel Etern te scrise cu mînă de poet:
Ce-adînc rimează ochii-ți cu cerul vast de vară;
Și buzele sînt rima suavei aurori;
Iar duhul, panoplie de foc, fără povară
Stă-n carnea-ți cu lumina așijderea surori.
Cum se mlădie versul grumazului, răsare
Un istm de frumusețe să lege-n armonii
Nemuritoarea strofă a pieptului din care
Ies brațe, -ngemănate ca două melodii.

Și-un orizont de slavă în tine-nchizi și-l iei
Cu glorioase coapse sonetul cînd închei.

19 august 1956


SONETUL CCXX (66)

...Am scris iubire? Iartă... Citește: adorare;
Sus, pîn'la tine, unde rîvnește al meu dor,
Cuvîntul e omidă, cînd eu îl vreau condor,
Să spintece vremi, spații, cu geniul în gheare...
Stă necurmat în poartă-ți, cu ochii la ospețe,
Să-ți ceară milă, Timpul, hainul cerșetor:
în scîrnava lui mînă, tot mai nepăsător
Tu zilnic svîrli, fărîme, slăvita-ți frumusețe...
Nu-s rege, nu am aur să-mprăștii, nici onoruri;
Atît: eternitatea mi-e singura unealtă
Să nemuresc în spirit icoana ta înaltă,
Sub ea să-nghețe vecii cu cîrdul lor de zboruri,

Să-nmărmurească lumea de o iubire, care...
...Am scris iubire? Iartă... Citește: disperare...

Miercuri, 5 dec. 1956
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Last edited by glykys; 13.10.2013 at 00:55:17.
Reply With Quote