Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Da, frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Insa aceasta frica este cu totul deosebita de frica stiuta. caci nu este spaima de cineva pedepsitor , ca de un zbir, ci este frica ca un simtamant de recunoastere, in sine, in constiinta, ca Dumnezeu este Stapanul si Tatal tau. Ii simti Atotputernicia si esti cuprins de un fel de frica ce vine din constientizarea pacatoseniei, a a relelor tale, a cat de departe esti de ceea ce ar trebui cu adevarat sa fii. Cu cat te apropii de ceea ce trebuie sa fii, cu atat frica se preschimba in iubire. Pana cand vei ajunge numai iubire.
Ai incercat sa cauti cartea ce ti-am recomandat-o?
Alfavita duhovniceasca - Sf. Dimitrie al Rostovului
|
Da, am aruncat o privire pe net. Pare destul de interesanta. Totusi, din putinele fragmente pe care le-am citit, se impune o intrebare simpla pana acum: ce are de-a face judecata cu credinta ? Nu vreau sa zic ca credinciosii ar fi prosti ci vreau sa zic ca nu ar avea motiv sa judece asupra nimic. Totul este dat de la Dumnezeu. Porunca de a nu gusta din pomul cunoasterii a fost o porunca, nu era nimic de judecat asupra ei. Cred ca din punctul asta de vedere, de la inceput lucrarea respectiva pleaca pe o idee gresita.
Si in plus, capacitatea de a judeca survine dupa momentul gustarii din pomul cunoasterii binelui si al raului. Pentru ca a judeca asta inseamna: a discerne rational intre doua situatii, una rea si una buna.
In carte se spune chiar la inceput ca principalul motiv al caderii lui Adam a fost "lipsa de judecata si desăvîrșita necunoaștere de sine". De unde judecata ? Trebuia doar ascultare. Nici macar credinta nu-i trebuia pt. ca o avea din start, Adam stia, nu trebuia sa creada.
In plus, cred ca am citit cateva carti sau texte duhovnicesti in care se dadeau felurite interpretari ale motivului caderii, care mai de care mai diferite.
Si de fapt, singurul motiv al caderii a fost cel scris explicit in Biblie, despre care au curs rauri si aici pe forum, si anume : "pentru ca a ajuns ca noi". Deci nu neascultarea, nu raul comportament a fost pedepsit, ci faptul ca omul a ajuns intr-un fel in care nu ar fi trebuit sa ajunga: ca ei, adica inteligenti, cu judecata. Ghinion.