Citat:
În prealabil postat de catalin2
Discutia care exista in prezent este despre impartasirea deasa sau rara, nu despre lipsa spovedaniei. Preotii nu stiu cat de des se spovedesc. Preotul preface darurile, noi nu putem, preotul iarta pacatele, noi nu putem, etc.
|
Cert e că Spovedania înainte de fiecare împărtășire e o condiție care face ca Împărtășania să fie primită rar, nu sistematic.
Întreabă orice preot sau pe duhovnicul tău cît de des se spovedește.
Preotul nu preface și nu iartă nimic. Dumnezeu face asta, pentru răgăciunile preotului. Dar cu atît mai mult, preotul fiind om ca noi toți, face păcate și are nevoie de curățire și iertare înainte de săvîrșirea Liturghiei, de care beneficiază în urma rugăciunilor ce se fac în taină înaintea Liturghiei credincioșilor. De aia spune ”iertați-mă”, pentru ca și noi să ne rugăm pentru curățirea lui. Deci vezi bine că ei săvîrșesc Liturghia și se împărtășesc de fiecare dată, spovedindu-se doar din cînd în cînd.
Se știe că în primele veacuri de creștinism, credincioșii maturi nu primeau Botezul decît dacă demonstrau că s-au lepădat de păcatele grele dinainte. Aceiași creștini se spovedeau de cîteva ori în viață, extrem de rar, doar cînd făceau păcate extrem de grele, motiv pentru care erau separați de Biserică și pe termen de ani de zile. Or acum noi ne spovedim pentru orice păcățel uitînd că Dumnezeu ne iartă aceste căderi cotidiene și prin simpla rugăciune particulară, prin rugăciunea Bisericii la diverse slujbe și prin însăși Taina Împărtășirii.
Caută în Canoanele Bisericii Ortodoxe și arată-mi unde se dă canon pentru mîndrie - care e un păcat serios, da, dar nu din categoria celor extreme ca avortul, desfrînarea, crima, erezia, apostazia, lovirea, tîlhăria, oprirea plății lucrătorilor șamd. Nu este nici un canon oficial pentru mîndrie, nu este nevoie obligatoriu de Spovedanie pentru acest păcat. Cu toate astea, mîndria se poate transforma în viciu dacă nu luptăm continuu împotriva ei și de aia avem nevoie de întîlniri constante cu duhovnicul pentru a ne urmări viața, ca nu cumva să ne împărtășim spre osîndă, fiind împătimiți cu indiferent ce păcate.
Am avut impresia că am postat pe lîngă tema propusă, dar dacă mă gîndesc mai bine nu e așa. Pentru că refuzul împărtășirii sistematice înseamnă o ruptură temporară de Trupul Lui Hristos care este Biserica. Unul dintre scopurile pentru care ne cuminecăm este acela de a menține permanent, cît de des posibil, contactul real cu Hristos și cu ceilalți membri ai Bisericii.
Mîntuirea în afara Bisericii este greu de realizat fără apropierea foarte deasă de Potir - și asta o spun prea mulți Sfinți ca să-i ignor în continuare.