Citat:
În prealabil postat de AlinB
Ioane, ce patisi?
Pierdusi titularizarea?
Probleme de familie?
Dadusi iarasi peste vechile surpatoare de suflet pofte?
De ce nu ceri matalutza ajutor de specialitate, cum ai facut-o in trecut?
Calca in picioare mandria aia care-ti distruge viata si fa ce trebui sa faci ca sa fii iarasi om.
|
1. Aline, n-o pierdui. Întrucât se dă o dată la 3 ani pentru profesorii de psi. Așadar mai am 2 ani catedra, bine merci.
2. Cine nu are, când trăiește într-o familie? (Întâmplător chiar trecem printr-un necaz, destul de mare, dar nu detaliez.) Tu, însă, pesemne că nu ai, întrucât, după aerul sec și sumbru pe care îl afișezi de obicei, îmi imaginez că ești cam singurel... E adevărat?
3. Pohtele surpătoare de suflet, iarăși zic: cine nu are, ca om în trup? Dar bănuiesc că te referi la ceva mult mai precis, anume la alcoolismul (o boală foarte gravă, care distruge personalitatea, trupește și sufletește) despre care am tot pomenit - mulțumesc lui Dumnezeu și pentru că am trecut prin încercarea asta și pentru că o pomenesc.
Iar acum să îți fac câteva reverențe.
Mai întâi aș vrea să evidențiez un fapt legat de
mărimea de suflet: un om cu mărime de suflet nu face trimiteri repetate către o problemă, și încă una foarte gravă, pe care a avut-o un semen de-al lui. Caracteropatia însă, se dezvăluie foarte bine la omul care, aflînd că vecinul are o meteahnă, nu obosește să îi reamintească asta cu orice prilej.
În al doilea rând, precum îmi dau seama tu nu reușești să înțelegi, deși eu am tot explicat pe forumurile dedicate subiectului alcool, că:
bețivul nu e totuna cu alcoolicul.
Alcoolicul nu e bețiv după cum diabeticul nu e șurub.
Iar bețivul nu e alcoolic, întrucât, la cât bea un bețiv, dacă ar fi fost alcoolic ar fi murit și înviat de sute și mii de ori, ceea ce nu se poate.
Alin, alcoolicul nu are "pohta surpătoare de suflet" a alcoolului. Alcoolicul propriuzis nu iubește băutura, nu iubește "vinișorul", "țuiculița", "bericica".
Pe-astea le iubesc bețivii! Când vei studia vreodată un material serios legat de alcoolism sau dacă vei ajunge să participi la o ședință AA vei înțelege că alcoolicul bea împotriva voii lui - care e să NU bea, mai întâi
pentru că nu îi place nici gustul nici mirosul nici nimic legat de alcool.
Ai mai afla că adeseori bea foarte puțin, dar organismul și organizarea lui psihică sunt, că nu am alt termen mai bun acum, alergice la alcool. Îi dereglează instantaneu viața psihică și organică, în mod diferit decât la omul obișnuit (la consumatorul social) sau decât la bețiv.
E alergic la alcool cum sunt unii alergici la lactoză. De aceea, din clipa când au primit diagnosticul de alcoolic, el trebuie să știe că în orice moment chiar și o cantitate mică de alcool îi poate fi fatală. Ceea ce nu e cazul cu bețivul, care se simte bine între butoaie.
Înjositoare pentru om, pentru condiția omului și mai ales pentru condiția de creștin nu este așadar situația de alcoolic (care este o boală) ci aceea a bețivului, care iubește băutura.
Sfântul Ioan Gură de Aur a scris câteva omilii pe tema consumului de alcool iar dacă vei citi una dintre ele vei sesiza rapid că se referă la
patima bețivilor, iar nu la
boala numită alcoolism.
Iată, ți-am explicat și ție această fină diferență pe care, din păcate, la noi în țară nu o cunosc suficient nici totți preoții nici toți psihiatrii nici toți psihologii, cu atât mai puțin publicul larg. E o informație la care au acces doar cei care au trecut prin experiența asta grea și au priceput, apoi au verificat pe propria piele adevărul ei.
Și pentru că ai pomenit lucrurile rușinoase care țin de plăceri pierzătoare de suflet, fii bun și spune-mi, om cu mărime de suflet: cunoști cumva pe forum un om nefericit care, pe privat, m-a întrebat cu nedisimulată plăcere dacă un catolic, forumist, face presiuni asupra mea să mă convertesc la catolicism?
Ce nume crezi că poartă, caracterial vorbind, un om care îndrăznește să pună o asemenea întrebare unui coleg (creștin ortodox) pe privat?
Ce motiv l-o fi îndemnat să întrebe?
Ce plăcere?
Și ce spera oare?
Vezi mătăluță, ajutorul de specialitate pe care mă îndemni să-l cer
(mulțumesc frumos, nu strică nimănui, niciodată!) e posibil să nu-ți folosească: micimea de suflet, răutatea, patima bârfei și însingurarea adâncă, mizantropia și sadismul - nu se tratează nici cu psihotrope nici cu psihoterapie.
Ți-aș fi sugerat cum se tratează dar oamenii care au aceste însușiri nu consideră că au nevoie de vreun ajutor.
Dumnezeu să îți mângâie tristețea și atrocitățile însingurării din armura de fariseu.