[sophia]

Multumesc pentru raspunsuri. Fiecare spune ceva adevarat.
Ma gandesc insa ca exista situatii speciale, care apasa mult asupra famiilor.
De ex, cazurile in care parintii sau socrii locuiesc in alt oras/alta tara chiar, undeva departe si atunci cuplul trebuie sa se desparta o vreme ca sa-i viziteze, sau sa renunte la concedii impreuna.
Ma mai refer si la cazurile unde parintii/socrii se imbolnavesc si au nevoie de ingrijire perioade lungi de timp (luni, ani de zile).
Exista si cazurile in care un parinte isi creste singur unicul copil si exista atunci o relatie speciala. Mai ales in acest caz exista tendinta de a interveni in casnicie.

In mod normal situatiile se pot rezolva, se pot gasi solutii. Partenerii si parintii/socrii isi pot imparti iubirea si viata si se pot respecta reciproc, fara a se neglija. O mama/un tata iubeste intr-un fel, paretenerul/partenera in alt fel, se poate colabora. In mod normal exista si copii/nepoti, de care se pot ocupa in comun.

Dar cum am mai spus exista si situatiile speciale: relatii speciale (mama singura sau tata singur/copil unic, familii care locuiesc la dsitante mari, situatii de boala indelungata etc.) in care este nevoie de multa rabdare si de solutii speciale.

Cineva spunea aici de maturitate la casatorie. De acord, trebuie discutat totul dinainte, trebuie lamurite niste aspecte, dar unele mai apar si pe parcurs.
Si putem sa spunem (lipsa)de maturitate si la parinti/socrii care fac unele greseli grave?

@Ekaterina - Ba nu! Dimpotriva, daca vrem sa traim dupa poruncile (tare nu sufar acest cuvant, ca nu suntem in epoci de mult apuse) Domnului este si ami greu. Tocmai pentru ca dorim sa le respectam si pe ele, dar si pe cei dragi.
Si exista adesea incompatibilitati, neputinte. Tocmai atunci ne rupem mai rau si ne faem praf. Ca vrem sa facem bine pentru toti si nu este posibil.