Citat:
În prealabil postat de adam000
Nu e corect sa o acuzi de egoism, caci nu egoismul (cred) ca nu o lasa sa ii priveasca pe ceilalti cu deschidere,
Ca sa reusesti tu sa faci ceva (mai mult/diferit) din ceea ce au reusit ei sa faca din tine, trebuie sa ai modele alternative, modele reale, concrete, care sa te invete sa se poate si altfel si sa inveti noi modele de relationare si pozitionare. Intrebarea este: sintem noi modele mai bune pt ea? sau doar dam sfaturi? sau mai rau, o troznim subliminal sau pe sub centura cu micile noastre rautati fara sa vrem/constientizam cand acestea ne dau pe dinafara?
|
Dacă o să căutăm în viață numai recompensele, mileurile, bibelourile, bombonicile și drăgălitura, ascunzându-ne de partea trudnică - munca simțurilor, efortul despătimirii, osteneala conștientizării, strădania de-a armoniza lăuntrul cu exteriorul -, normal că orice spusă o să pară acuză.
Spusa mea nu coincidea cu învinuirea, mi-am permis prin acea construcție verbală s-o înștiințez că egoismul conține 100% AUTOegoism, așadar, este o formă automutilantă, autosabotantă, autolimitantă, automărginitoare, autostăvilitoare și alte asemenea "autovehicule" care duc omul pe un drum înfundat, coborându-l în hăul personal fără întoarcere dacă nu e zgâlțâit la timp de nimeni.
E ușor să rămânem mereu COPII, bunica să-și ofere genunchii făcând din ele leagăne vii, tătuțu' să ne mângâie pe creștet, mămuța ne coace alivenci în cuptor, poveștile se deapănă singure, gura sobei făurește tăciuni, nestematele sclipesc în sipeturi, ala-bala-portocala se rostogolește pe dușumele... și pentru orice neajuns al nostru nu ne rămâne decât să ridicăm degetul arătător: "Ceilalți sunt de vină! Eu n-am greșit cu nimic."
Asta înseamnă rămânerea-n stadiu infantil: neasumare, lipsă de inițiativă, culpabilizarea celorlați, goana după confort personal care să nu implice responsabilități de ADULT, cu alte cuvinte devii eșafod-gâde pentru tine, cât și pentru cei pe care-i culpabilizezi.
Ce ar fi larva-copil să dea vina pe fluturele-mamă că i-a adus gene proaste și-i înceată-n mișcări, se vede hâdă-n oglindă, n-are împliniri văzduhești și se târâie pe pământ? Nu mai bine, înainte de a-și blama "antecesorii", larva să aștepte trecerea prin ciclurile de autodefinire care o duc spre poziția de fluture?
În continuare nu știu la ce te-ai referit, la ce sfaturi și modele te-ai gândit. :)