Citat:
În prealabil postat de AlinB
Impartasania "deasa" sau "rara" nu se masoara dupa zilele din calendar ci dupa felul omului.
Sfanta Maria Egipteanca s-a impartasit de doua ori in viata si nu ma indoiesc ca n-a fost nici rar nici des, ci exact cat a trebuit.
|
Alin,
Exemplul ei este model pentru cei care viețuiesc în lume? Să ne retragem în pădure singuri să ne pocăim sau să nu ne împărtășim cu zecile de ani pentru că așa a făcut ea?
Am reținut că Sfînta, înainte de a merge în pustie, s-a împărtășit și abia după aceea s-a retras schimbîndu-și complet viața. Trebuie să caut.
EDIT: pentru tine de la Pruteanu
citire:
Ceea ce vedem uimitor în viața ei nu este neîmpărtășirea de‑a lungul câtorva zeci de ani (chiar dacă unii își găsesc în această scriere hagiografică un argument în sprijinul propriei ignoranțe), ci faptul că înainte de a merge în pustie, când abia făcuse făgăduință de pocăință Maicii Domnului[5], dar nu împlinise nici cea mai mică parte a canonului ce‑l „merita” pentru păcatul desfrânării, ea s‑a împărtășit cu Sfintele Taine în biserica Înaintemergătorului de lângă Iordan și abia după aceea a mers în pustie să se pocăiască[6]. Deci Sfânta Maria nu a neglijat în nici un fel lucrarea iertătoare și sfințitoare a Sfintelor Taine. Mai mult decât atât, ea a fost convinsă că fără Hristos nu poate face nimic (Ioan 15:5) și de aceea nici nu și‑a conceput pocăința fără lucrarea tainică a lui Hristos prin Sfintele Taine. Vedem deci că așa‑zisul „argument” în favoarea unei împărtășiri mai rare nu este valabil. Cazul Sfintei Maria Egipteanca este în mod clar unul special și aproape unic, chiar dacă mai există și alți sfinți care s‑au împărtășit rar.