Citat:
În prealabil postat de AlinB
Cum am scris mai sus, si repet, faptul ca asa ceva (botezul pentru morti) nu se regaseste in practica curenta a Bisericii, ci doar la cateva secte neoprotestante ar trebui sa-ti dea de gandit.
Sa inteleg ca nu stai bine la capitolul limba engleza sau Sfanta Traditie nu inseamna mare lucru pentru tine?
Daca doi sfinti parinti atribuie aceasta practica unei secte gnostice (marcionitii), ce treaba are ea cu ortodoxia, pentru ce iti pierzi timpul elogiind-o?
Daca pentru tine marcionitii inseamna "Biserica"...
Cu placere, apreciez acest nou "cezar_ioan" :)
Sper sa te lamuresti, probabil ar fi trebuit sa citesti macar acel pasaj mai intai.
|
O să îți răspund pe rând la afirmații, apoi îți voi arăta, într-o simplă afirmație de sinteză, că te-ai grăbit să fii critic și certăreț, ca de obicei.
Nu am susținut că acest botez ar fi o practică în Biserică, azi. Ci doar că s-a întâlnit în perioada apostolică. Nu știam că această practică se întâlnește la protestanți și mă mir de asta întrucât botezul substitutiv se făcea în zorii Bisericii, cum spuneam (sursa de unde am cules informația e destul de credibilă pentru majoritatea creștinilor ortodocși, o voi preciza imediat, ai te rog puțină răbdare).
Stau binișor la limba engleză, cât să mă descurc cu un text nu foarte tehnic. Însă nu am acum o jumătate de oră (sau cât o dura, că nu am deschis textul întrucât pur și simplu nu am timp și vlagă) și nici puterea să mă concentrez pentru o lectură atentă. Tocmai pentru că Sfânta Tradiție e foarte importantă pentru mine, nu vreau să dau rasol în lectură.
Nu elogiez nimic, am amintit de tema credinței substitutive în contextul discuției noastre la un moment dat. Avea un rost acolo, ca urmare am punctat informația. Ceea ce nu înseamnă că o elogiez sau o recomand. De admirat, însă, îi admir pe acei credincioși pentru că, așa cum presupun eu, ei făceau acele demersuri fiind încredințați că Dumnezeu îi ascultă și că poate face orice, ei fiind oameni cu o inimă atât de generoasă, cred, încât tare mă tem că Dumnezeu chiar i-a ascultat. Însă, poate tocmai pentru că inima oamenilor a înghețat între timp, omului tot mai cartezian părîndu-i-se că aia sau cealaltă nu e "logic", "rațional" etc., Dumnezeu a și îngăduit tragerea pe dreapta a unor practici. Eu, totuși, încă mai cred în minuni, ca și oamenii aceia, probabil. Dar tu și alți raționaliști care cunoașteți la perfecție cum lucrează Dumnezeu și pe cine miluiește, îmi veți reproșa probabil că nu în minunile lui Hristos cred, ci în Moș Crăciun. Cunoaștem placa, ne amuzăm deja... Ne și întristăm.
Nu confund erezia marcionită cu dreapta credință. Dar acești oameni, discipolii simpaticului (până la un punct, cel puțin) Marcion, au făcut și ei parte din Biserică, nu-i așa? Pentru trecutul lor din Biserică, da, îi consider Biserica. După ce au fost îndepărtați din Ea în urma susținerii ereziei, evident nu au mai fost considerați mădulare ale Bisericii.
Și eu apreciez că ai răspuns folosind expresia "cu plăcere". Sincer, nu te credeam în stare de stări afective altele decât morocănoșenia și dispoziția iritată a criticului de serviciu, cu atât mai puțin bănuiam că ești capabil de un zâmbet. Dar dacă tot ai comis excepția, ce să zic... mă bucur și aproape că încep să te găsesc un domn agreabil. Dar să nu mă grăbesc, totuși...
Și acum să ne lămurim: există un text de vreo 5 rânduri în Manualul de Dogmatică pentru seminarii, acela din care se dă admiterea la Teologie (mâine la ora 9), unde scrie negru pe alb tot ce am zis despre reversibilitatea credinței și Botezul substitutiv. Acolo se spune clar că Biserica (nu marcioniții și nici alții) practica în perioada apostolică acest botez. Tot ce am dat ca informație, mai puțin efuziunile mele sentimentale, sunt citate exacte din textul manualului.
Acum, dacă oamenii aceia care au scris manualul, or fi greșit.... ce să zic, e posibil. (Și în manualul de Psihologie, pe care îl predau de vreo 20 ani, sunt o mulțime de erori pe care elevii și le însușesc ca atare dacă vreun profesor mai acătării nu îi ajută să priceapă cum stau de fapt lucrurile. Nu m-ar mira. așadar, să se fi strecurat afirmații îndoielnice și în alte manuale, că oameni suntem cu toții ... Iar manualele ar trebui să se îmbunătățească treptat în urma feedbackului cititorilor...)
Voi mai cerceta chestiunea, deși mare problemă nu mi se pare, comparativ cu altele. E însă înduioșător, pentru mine, dar și cutremurător când mă gândesc cât de simpli și frumoși erau creștinii acelor vremuri și e o temă de meditație dacă nu cumva uscăciunea și nebunia noastră a modernilor vine tocmai din faptul că, învârtoșîndu-se raționalismul și alte atribute luciferice în noi, Domnul ne-a lăsat să ne facem de cap, cam cum i-a lăsat și pe alții, odinioară, să își culeagă roadele amare ale necredinței și idolatriei: Rm 21-32.
Ei, pe atunci, cu închinarea la idolii din piatră; noi, astăzi, cu idolii deșteptăciunii minții noastre, vai!
P.S. Voi citi pasajul recomandat de tine, cel mai târziu mâine după-amiază, sper. Mulțumesc încă o dată pentru link!