[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Cum am scris mai sus, si repet, faptul ca asa ceva (botezul pentru morti) nu se regaseste in practica curenta a Bisericii, ci doar la cateva secte neoprotestante ar trebui sa-ti dea de gandit.

Sa inteleg ca nu stai bine la capitolul limba engleza sau Sfanta Traditie nu inseamna mare lucru pentru tine?

Daca doi sfinti parinti atribuie aceasta practica unei secte gnostice (marcionitii), ce treaba are ea cu ortodoxia, pentru ce iti pierzi timpul elogiind-o?

Daca pentru tine marcionitii inseamna "Biserica"...

Cu placere, apreciez acest nou "cezar_ioan" :)
Sper sa te lamuresti, probabil ar fi trebuit sa citesti macar acel pasaj mai intai.

O să îţi răspund pe rând la afirmaţii, apoi îţi voi arăta, într-o simplă afirmaţie de sinteză, că te-ai grăbit să fii critic şi certăreţ, ca de obicei.

Nu am susţinut că acest botez ar fi o practică în Biserică, azi. Ci doar că s-a întâlnit în perioada apostolică. Nu ştiam că această practică se întâlneşte la protestanţi şi mă mir de asta întrucât botezul substitutiv se făcea în zorii Bisericii, cum spuneam (sursa de unde am cules informaţia e destul de credibilă pentru majoritatea creştinilor ortodocşi, o voi preciza imediat, ai te rog puţină răbdare).

Stau binişor la limba engleză, cât să mă descurc cu un text nu foarte tehnic. Însă nu am acum o jumătate de oră (sau cât o dura, că nu am deschis textul întrucât pur şi simplu nu am timp şi vlagă) şi nici puterea să mă concentrez pentru o lectură atentă. Tocmai pentru că Sfânta Tradiţie e foarte importantă pentru mine, nu vreau să dau rasol în lectură.

Nu elogiez nimic, am amintit de tema credinţei substitutive în contextul discuţiei noastre la un moment dat. Avea un rost acolo, ca urmare am punctat informaţia. Ceea ce nu înseamnă că o elogiez sau o recomand. De admirat, însă, îi admir pe acei credincioşi pentru că, aşa cum presupun eu, ei făceau acele demersuri fiind încredinţaţi că Dumnezeu îi ascultă şi că poate face orice, ei fiind oameni cu o inimă atât de generoasă, cred, încât tare mă tem că Dumnezeu chiar i-a ascultat. Însă, poate tocmai pentru că inima oamenilor a îngheţat între timp, omului tot mai cartezian părîndu-i-se că aia sau cealaltă nu e "logic", "raţional" etc., Dumnezeu a şi îngăduit tragerea pe dreapta a unor practici. Eu, totuşi, încă mai cred în minuni, ca şi oamenii aceia, probabil. Dar tu şi alţi raţionalişti care cunoaşteţi la perfecţie cum lucrează Dumnezeu şi pe cine miluieşte, îmi veţi reproşa probabil că nu în minunile lui Hristos cred, ci în Moş Crăciun. Cunoaştem placa, ne amuzăm deja... Ne şi întristăm.

Nu confund erezia marcionită cu dreapta credinţă. Dar aceşti oameni, discipolii simpaticului (până la un punct, cel puţin) Marcion, au făcut şi ei parte din Biserică, nu-i aşa? Pentru trecutul lor din Biserică, da, îi consider Biserica. După ce au fost îndepărtaţi din Ea în urma susţinerii ereziei, evident nu au mai fost consideraţi mădulare ale Bisericii.

Şi eu apreciez că ai răspuns folosind expresia "cu plăcere". Sincer, nu te credeam în stare de stări afective altele decât morocănoşenia şi dispoziţia iritată a criticului de serviciu, cu atât mai puţin bănuiam că eşti capabil de un zâmbet. Dar dacă tot ai comis excepţia, ce să zic... mă bucur şi aproape că încep să te găsesc un domn agreabil. Dar să nu mă grăbesc, totuşi...

Şi acum să ne lămurim: există un text de vreo 5 rânduri în Manualul de Dogmatică pentru seminarii, acela din care se dă admiterea la Teologie (mâine la ora 9), unde scrie negru pe alb tot ce am zis despre reversibilitatea credinţei şi Botezul substitutiv. Acolo se spune clar că Biserica (nu marcioniţii şi nici alţii) practica în perioada apostolică acest botez. Tot ce am dat ca informaţie, mai puţin efuziunile mele sentimentale, sunt citate exacte din textul manualului.
Acum, dacă oamenii aceia care au scris manualul, or fi greşit.... ce să zic, e posibil. (Şi în manualul de Psihologie, pe care îl predau de vreo 20 ani, sunt o mulţime de erori pe care elevii şi le însuşesc ca atare dacă vreun profesor mai acătării nu îi ajută să priceapă cum stau de fapt lucrurile. Nu m-ar mira. aşadar, să se fi strecurat afirmaţii îndoielnice şi în alte manuale, că oameni suntem cu toţii ... Iar manualele ar trebui să se îmbunătăţească treptat în urma feedbackului cititorilor...)
Voi mai cerceta chestiunea, deşi mare problemă nu mi se pare, comparativ cu altele. E însă înduioşător, pentru mine, dar şi cutremurător când mă gândesc cât de simpli şi frumoşi erau creştinii acelor vremuri şi e o temă de meditaţie dacă nu cumva uscăciunea şi nebunia noastră a modernilor vine tocmai din faptul că, învârtoşîndu-se raţionalismul şi alte atribute luciferice în noi, Domnul ne-a lăsat să ne facem de cap, cam cum i-a lăsat şi pe alţii, odinioară, să îşi culeagă roadele amare ale necredinţei şi idolatriei: Rm 21-32.
Ei, pe atunci, cu închinarea la idolii din piatră; noi, astăzi, cu idolii deşteptăciunii minţii noastre, vai!

P.S. Voi citi pasajul recomandat de tine, cel mai târziu mâine după-amiază, sper. Mulţumesc încă o dată pentru link!