[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mihaela, m-aş fi bucurat să iei în calcul faptul că nu scriu din prejudecata faţă de oamenii supraponderali. Printre altele, a trebuit să studiez pe brânci problema obezităţii şi a altor tulburări metabolice şi alimentare (inclusiv anorexia, mâncatul varului de pe pereţi, mâncatul compulsiv din tomberoane etc.), fiind solicitat de-a lungul vieţii profesionale de mai mulţi oameni cu astfel de probleme.
Am spus ce aveam de spus faţă de profesorul acela pentru că suntem mai mulţi oameni care ştim exact cum este şi ce face. Fără jenă, în văzul tuturor.
Să fie sănătos! Probabil o exista vreun rost bine întemeiat să convieţuieşti cu un profesor care contrazice cam tot ce aşteptai de la un dascăl. Inclusiv aşteptarea ca omul care îi iniţiază pe sudenţi în tainele vieţuirii Părinţilor să fie pur şi simplu capabil de un "bună ziua" elementar, nu să treacă precum glontele la catedră, încruntat şi boscorodind...
Ca să nu mai spun că, în şcolile teologice, există bunul obicei ca înainte de curs să se facă o rugăciune colectivă, precum "Împărate Ceresc" şi altele asemenea etc. etc. Nici vorbă la acel curs.
În fine....
Scopul meu nu e să insist asupra acestei persoane (Dumnezeul să-l lumineze şi să-l îndrepte, ca să fie cât mai folositor pentru studenţi!) ci, aşa cum se poate vedea din postarea în care am vorbit pentru prima dată despre el, vroiam să arăt că un om care deţine o postură cheie între creştini (şi acel profesor o deţine, fără doar şi poate) poate fi otrăvitor. Nu prin cunoştinţele lui savante, ci prin discrepanţa mare dintre conţinutul materiei predate şi duhul din care operează cu acesta.

În definitiv, a opera cu un conţinut sfânt şi sfinţitor, în duh străin de Biserică, oare cum se numeşte?

Inteleg. Ma gandeam totusi ca exista un motiv ca acest om sa fie asa. Imi pare rau de el si de aceea ii caut justificari. dar cine stie...
Sau poate ca tocmai aceasta este provocarea pentru un viitor preot bun, ca sa invete smerenia. Ma gandesc, nu stiu pentru ca nu cunosc acest om.

Zilnic, trec printre oameni , multi foarte, de diverse religii, sau atei. Multe sunt cu susul in jos si mai nou, un exercitiu al mintii mele , pentru a nu judeca oamenii, este acela de a le cauta intotdeauna justificari ca sa ii absolv de orice vina pentru starea in care sunt. Si ajung in final sa ma cert pe mine insumi ca nu sunt deloc smerita si ma uit la oameni cu ochi critic.