Citat:
În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia
Frate, nu mai judeca in absenta tuturor elementelor. Stiu ce te-a deranjat: status-urile mele violent-dezamagit antiecleziale, pe care le-ai vazut pe mess. Cind ai citit atita istorie obiectiva, deci non-apologetica, a Bisericii ca mine (nu ma laud cu o inchipuita calitate, doar imi marturisesc o pasiune) incepi sa intelegi ca tot ce mina dezvoltarea unei credinte sunt...vechile metehne politice si pecuniare tipic umane, cu numeroase, dar nu foarte pronuntate, variatiuni. Asa ca vechile iluzii legate de sfintenia unor formulari de cedinta sau uno oameni mor, si ramai cu scepticismul privitului de pe margine.
|
Deranjat, de ce?
"Istorie obiectiva"? Da-mi voie sa ma indoiesc.
Toti care au astfel de pretentii ii crezi neconditionat?
Atunci cum de pe unii da si pe altii ba?
Un om cand ramane fara credinta, atunci incepe sa se inchine rationalismului.
Dar vai, am vazut atati oameni cu pretentii de rationalisti care au ajuns in fundaturi de mai mare rasul.
De ce?
Pentru ca o minte fara lumina de Sus nu functioneaza corect iar ca marturie a esecului, credinta sfarseste in cele mai intunecata locuri.
Citat:
|
Repet, formal si deologic deopotriva, nu sunt in nici o tabara. Nici macar in a Laurei, cum probabil crezi in acest moment.
|
O tabara nu poti sa nu ai, chit ca poate nu se suprapune 100% cu cea a Laurei.
Citat:
|
Si nu am fobii de autoritati reale ci de autoritatile fictive ale hainei sacerdotului sau ale discursului politicianului. Pentru mine, principalele ierarhii vizibile din societatea umana, y compris Biserica, nu mai sunt meritocrate: functia e confundata cu competenta. Da, as sustine pina in pinzele albe o ierahie cu adevarat meritocrata.
|
Din pacate, atunci cand omul isi judeca prea putin propriile merite incepe sa le judece intens pe ale altora.
Si de cele mai multe ori o face deloc inspirat - adica nu stie cum judeca Dumnezeu dar isi imagineaza ca ar trebui (probabil) sa judece ca el.