Da, asa e, cu un amendamant: chiar e vorba de o abordae cit mai lucida, intelectualista daca vrei, a istoriei misticului in viata speciei, indeosebi a omului european. Of, o s aiti trimit pe mess sau pe privat un link cu ceva foarte poderat ca ton, spre deosebire de discutiile de pe aici, ca sa intelegi exact la ce fac referire. E vorba de fapte, Alin, nu de narcisism confesional sau ideologic. Si, nu e vorba de autoritate. De cind am realizat cit de fermi, desi putini, sunt cei din cae am facut formal parte, care sustin obsesia autoritatii-cuorice-pret si a incriminarii penale a "delictului de credinta" aka ereziei, am o fobie de autoritate. Tocmai de aceea, mi-am autoales "confesiunea neutralitatii", statul-pe margine-ca-mod-de-detasare. Asa ca nu avea rost sa ma pomenesti, pentru simplul motiv ca desi apreciez discutiile de pe acest fie, iau parte total tangential la ele. Ca de obicei, fiind eu un idolatru al caii de mijloc (ofi zodia de vina :P ) gasesc, aparent paradoxal, ca adevarul e undeva intre atititudinea lui Decebal si a Laurei, preferabil cit mai identic cu pozitialui N. Piceputu si Ioan Cezar.