În prealabil postat de AlinB

Bun, am inteles, fiind atat de avansata acum in viata duhovniceasca nu mai ai nevoie de autoritatea sfintilor, ai devenit tu insuti o astfel de autoritate, suficienta in sine si de sine.

Nu e gresit sa apelezi la o autoritatea corecta, gresit este sa apelezi gresit la autoritatea corecta.

Iar asta se leaga de:



In primul rand, eroarea cea mai crasa, care probabil pentru tine este un act de inalta gandire izvorata dintr-o viata spirituala pe masura, este faptul ca diavolul nu ducea lipsa nici de "imaginatie" nici de "originalitate" (ba chiar dimpotriva) atunci cand a incercat sa-l ispiteasca pe Hristos cu Scriptura.

Ci pur si simplu, a apelat la o autoritate, cea mai inalta autoritate la care avea acces, binenteles dandu-i o intorsatura convenabila, practic falsificandu-i intelesul original si utilitatea reala, lucru care nu i-a scapat Fiului lui Dumnezeu.

Iar tu, talcuiesti toata povestea prin slaba intelegere dovedita de notiuni ca "originalitate" si mai ales "imaginatie" care se potrivesc cu spiritualul ca nuca in perete ca sa nu mai vorbesc de specific-adolescentinul "plictisitor".

Si binele si raul pot cunoaste nenumarate variatiuni si in egala masura pot fi reduse la aceleasi notiuni morale de baza.

Nici unul nu e mai plictisitor decat celalat, sau in egala masura pot fi ori unul ori altul - dar dupa orientare sufletului omului.

Uite, iti poate confirma char colegul Theodor, a carui convingeri sunt o compilatie de crezuri partial adevarate si diverse erezii, nimc din cale afara de original - dar lui ii ofera satisfactia personala.
Implinire spirituala sigur nu, dar in orice caz, se declara mai plictisit de crestinismul "standard", oficial decat de propria creatie, apropo de subiectivism si "diversitatea" pe care tii sa o pui musai, cvasi-nediscriminat intr-o lumina pozitiva.

Si da, intr-un fel, dupa definitia ta, vorbeste de (relativ) acelasi Dumnezeu.