În prealabil postat de laurastifter

Din două motive:
1. pentru că Sfântul Nicolae a reacţionat în acest mod nu pentru că cineva Îl mărturisea pe Dumnezeu într-un limbaj diferit sau se ruga cu alte cuvinte etc. Sfântul Nicolae, cel atât de iubit pentru blândeţea şi smerenia sa, era, totodată, un curajos mărturisitor al lui Hristos (se ştie că fusese şi arestat în vremea persecuţiei lui Diocleţian) şi n-a suferit să vadă cum El, Domnul şi Dumnezeul nostru, Cel Care S-a sacrificat pentru noi, e renegat de către un preot (Arie) în plin Sinod Ecumenic, după ce Biserica lui Dumnezeu abia scăpase de prigonitorii din afara ei. Sfântul Nicolae n-a fost intolerant faţă de o persoană care avea opinii diferite, ci NU a putut tolera blasfemierea lui Hristos Dumnezeu, reducerea Lui la nivelul ontologic de fiinţă creată şi toate acestea în gura unui preot, care urma să-i călăuzească spiritual pe creştinii încredinţaţi purtării lui de grijă. Faptul era, aşadar, grav şi momentul istoric era critic.
2. pentru că el, cu discernământul său duhovnicesc, a intuit (poate că din motive pe care eu nu le pot desluşi, fiind încă un copil în cele spirituale) faptul că aşa era potrivit să acţioneze în acel moment. Noi nu suntem Sfântul Nicolae. "Non licet bovi quod licet Jovi". Nouă ne este oprit a ne manifesta în mod violent (fie şi numai printr-un gest simbolic, ca-n cazul Sfântului) în discuţiile despre credinţă. Totuşi, atunci când Hristos al nostru e renegat, necinstit, relativizat, se cuvine să mărturisim, cu iubire şi FERMITATE, că El este Dumnezeu!!!
Doamne ajută!