[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Deci, sa inteleg ca tu vrei sa asimilezi diferentele dogmatice romanocatolici-ortodocsi cu diferentele de stil si exprimare din Sf. Scriptura?




Nu stiu unde vezi tu complementaritate sau "nuante"
Eu vad un conflict de idei destul de acut, doua pozitii ireconciliabile.

Iar daca asta e "minunat"...



Inca o data intreb, incerci sa asimilezi romano-catolicii cu un "madular" al Bisericii?
Si cu care l-ai asemana?
Ei se cam vor capul (sau cel putin Papa), esti dispusa sa-i acorzi acest loc?

Orice v-aş spune, dvs îmi răspundeţi aducând în discuţie diferenţele dogmatice interconfesionale...
M-am referit la faptul că fiecare dintre noi, cei care împărtăşim aceeaşi credinţă, experiază într-un mod unic relaţia cu Dumnezeu. Experienţele duhovniceşti, simţirea permanentă a lui Hristos în inimă, minunile tainice, care nu ţin de viaţa biologică sau psihologică, ci duhovnicească, toate acestea nu se pot descrie, nu se pot defini, nu se pot formula într-o carte de instrucţiuni, ci se cunosc treptat, prin trăire personală. Ceea ce se petrece între sufletul dvs şi Dumnezeu este o taină, este o nuntă mistică asemeni celei din Cântarea Cântărilor... şi această viaţă a dvs întru Hristos diferă de a mea şi nici unul dintre noi nu simte în mod identic cu N.Priceputu etc etc. De aceea, fiind diferiţi şi trăind o credinţă care nu-i ideologie, ci relaţie între Subiectul divin şi subiectele umane, între Persoana supremă (de fapt, Persoanele supreme) şi persoanele cărora Persoana supremă le-a dăruit calitatea uimitoare, minunată şi neverosimilă de a-I fi parteneri de dialog, de aceea exprimăm în mod diferit ceea ce credem (şi nu mă refer la diferenţele dogmatice, fiţi liniştit).
Nu mă credeţi?
Întrebaţi, duminică dimineaţă, 10 credincioşi din parohia dvs ce sentimente şi ce gânduri au avut în timpul Sfintei Liturghii (în afară de acelea nedorite, fără legătură cu Taina săvârşită şi care ne ispitesc unori pe fiecare dintre noi). Alegţi 10 persoane de aprox. acelaşi nivel cultural şi, eventual, de vârste asemenănătoare şi rugaţi-i să vă împărtăşească, în câteva fraze, experienţele duhovniceşti trăite la Liturghie.
Veţi vedea că nici un răspuns nu va fi identic altuia, dar toate, absolut toate vor fi convergente prin conţinut, vor cuprinde acelaşi mesaj despre Hristos Cel prezent în noi şi-n mijlocul nostru, în Euharistie şi pretutindeni.
Acum poate m-am făcut înţeleasă mai bine?...
Da, între noi este "conflict de idei" (aş prefera termenul polemică, sau schimb de idei şi opinii, dar fie cum spuneţi dvs), dar toţi avem, totuşi, ceva esenţial în comun:
CREDEM ÎN ACELAŞI UNIC DUMNEZEU. Atât dvs şi cei care vă-mpărtăşesc opiniile, cât şi noi, cei ce ne exprimăm mai "poetic" (pentru a vă cita) vrem să-L mărturisim pe Dumnezeu şi credem că de dragul Lui gândim aşa sau altfel.
De exemplu, Cătălin2 este convins că, scriind contra ecumenismului în absolut toate mesajele, apără dreapta credinţă şi, pe de altă parte, domnul profesor, N.Priceputu, MariS ş. a. Îl mărturisesc pe Hristos cu la fel de multă convingere, entuziasm şi înflăcărare, doar că-n modalităţi foarte diferite.
Nu-i minunat că toţi suntem ai Lui?
Ne contrazicem între noi?
Tocmai scria domnul profesor Cezar despre cei 3 copilaşi ai domniei sale, care se sunt geloşi unul pe altul, revendicându-şi fiecare dintre ei doar pentru sine dragostea tatălui lor.
Oare asta-i face mai puţin fraţi? Nu cred. :)
Aşa suntem, mulţi şi feluriţi fii ai Aceluiaşi Tată ceresc, Care priveşte, poate, zâmbind cu îngăduinţă (dacă-mi este permisă această antropomorfizare), văzând copilăreştile noastre dispute pe teme religioase de pe forum şi din viaţa reală. Uff! Dar ne iubeşte aşa cum suntem, că doar, atunci când ne-a inventat, ştia că aşa vom fi şi asta nu L-a împiedicat să ne creeze cu iubire. :)