Ma gandeam Dumitru ca aceasta cursa nebuneasca are in ea si explicatia,poarta in ea samanta cum s-ar spune.Wolfhart Pannenberg spunea ceva sugestiv pe aceasta tema,tratand antropologia actuala in lumina teologiei:

,,Viitorul nu se lasa calculat decat in mica parte pe baza lucrurilor prezente,oricat de uriase progrese a realizat stiinta omeneasca in aceasta privinta.Adevarata esenta a lucrului viitor sta in noutatea imprevizibila ce zace ascunsa in sanul viitorului si care zadarniceste destul de des orice plan omenesc.Ori tocmai spre o atare noutate a celor viitoare se indreapta speranta.Scurt spus speranta incepe exact acolo unde se sfarseste calculul.Tocmai in situatiile fara iesire speranta se poate aprinde cel mai tare.Totusi,de obicei,in dorintele si in visele noastre speranta si calculul se leaga oarecum.

Prin speranta se isca o incredere,un curaj de a infrunta viata care inaripeaza calculul si-i da sarcini.Pe de alta parte,calcularea viitorului pastreaza un element de nesiguranta,astfel incat si aici intra in joc speranta si teama.Ideea de viitor are o putere de fascinatie asupra imaginatiei.Aceasta putere a viitorului asupra imaginatiei omenesti se intemeiaza pe faptul ca impulsurile omului nu ajung niciodata la deplina satisfactie in prezent.De aceea oamenii privesc cu jind spre viitor,care urmeaza sa aduca ceea ce prezentul refuza. Imaginatia,cu idealurile ei,o ia inainte intracolo. Intrucat ea se indreapta spre nou la fel cum viitorul aduce noul,imaginatia gaseste in dorinta si in visul legat de viitor imparatia peste care stapaneste in mod absolut. Astfel caracterul infinit al menirii omului,radicala lui deschidere,il indeamna sa se aventureze mereu in viitor si sa spere la o implinire cu prisosinta".