Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
Mai sora, da' frumos mai vorbesti!
Si cite sti... !?
Pe mine unul m-ai cistigat !
Uite, inafara de tine,mai este sora Sophia care ma atrage si uneori chiar ma uimeste cu postarile ei .
Pe ale voastre postari le citesc mai mereu.
Aveti asa, un echilibru in gindire si in exprimare incit de multe ori dupa ce va citesc ma uit la mine si nu ma mai vad ! Sunt pe nicaieri . Imi dau seama cit de mult exagerez si cit de ingusta imi este privirea, gindirea ...
Se vede ca sunteti mature si ca intr-un eventual dialog tete-a`-tete (adica restrins, nu de anvergura forumului) puteti bucura mult interlocutorul .
Se vede ca sunteti deprinse cu credinta reala, nehabotnicita, ci fireasca, naturala, pornita din suflet si ne schimonosita de pretentii nelalocul lor .
Va admir !
Asa... cu fluieratul ideilor ma mai indeletnicesc si eu dar cu pututul este tare greu la Duh, ca la Adevar, ce sa mai vorbesc !
Ori voi... de asta va apreciez !
Eu am vazut odata ca Duhul este asa de gingas, de fin, de diafan precum o tesatura de matase si care se agata si isi trage fire ori de cite ori cade/trece peste buruieni, palamizi, spini, ace, im-bolduri, poduri, tunele, bezne, intunericuri si cite si mai cite "asperitati" inerente in viata si pe pamint .
De asta zic, cum ca pareri ca ale vostre ajuta mult la curatirea batrinilor de uscaturi, ca la tineri nu ai ce sa le faci ! Nu stiti cum eram si noi, plini de fronda si nesupunere !
Si unde am ajuns ? La 50-60 de ani doldora de coptura si lumina, gata oricind sa trecem dincolo !
Va citesc surorilor, ca imi sunteti dragi !
Citeam undeva, in lungul firului, pe un amploaiat desigur, care incerca sa insinueze : las-o ba ca merge asa, ne-am obisnuit cu ea ! Si eu ma gindeam : cum dom'le, a ajuns si biserica la asta ?
Dar m-am linistit si am acceptat cind o alta i-a raspuns: pai nu vezi ce timpuri traim ? mai seamana astea cu acum 80-100 de ani, cind lumea era credincioasa ? Ce, crezi ca in dogme sta credinta? ori in canoane ? Nici pe departe, ci in sufletul omului !
Am stat si am djiudecat putin: adevarat ! Nu in dogme, nu in canoane, nu in sfinti, nu in biserica, nu in preotii corupti, nu in hainele scumpe si in bijuteriile ieftine sta credinta , ci in sufletul tau ! Ce ai tu in sufletul tau , aia conteaza !
M-am bucurat tare mult, am inchis laptopul si m-am suit in pat .
Insa nu m-a luat somnul pt. ca ma tot gindeam la ideile acestea marete, profunde , linistitoare, datatoare de vieti .
Atunci am deschis iar calculatorul si am inceput sa citesc iarasi . Dar aparuse un Ciliwili care trintise mucii exact pe fasole : "...mai fratilor, daca ajungeti ziua in care veti crede cu tarie despre credinta cum ca ea ar sta in inima ta , ca este in inima ta, atunci sa sti ca esti inselat de mult ! Daca deja crezi ca multe lucruri nu conteaza pt. a trai in duh si adevar, ca sunt secundare, ca nu dau ele tonul, nu dau ele profunzimea sau inaltime, atunci iarasi sa sti ca de mult nu mai esti pe drumul mintuirii . Pt. ca orice lucru cit de mic te poate impiedica cit de mult !"
Ei, asta nu mi-a placut, m-a enervat si apoi chiar am inchis calculatorul gindindu-ma numai la lucruri frumoase, precum parerile voastre surorilor .
Si asa am reusit sa-mi adorm simturile si constiinta sperind numai la o trezire ...
|
„E frumos sa fii virtuos, dar sa inveti pe altii sa fie este si mai frumos.... si mult mai usor.” (Mark Twain)
Domnule,
Daca vreti sa faceti un bine, daca vreti sa-i ajutati pe oameni, cred ar fi mai nimerit (si mai eficient) sa spuneti direct, fara ocolisuri si fara “parabole ad-hoc” ceea ce vreti sau vi se pare ca vreti sa transmiteti.
Stiu din postarile colegilor dvs. in ale forumului (pentru ca eu nu pot sa acced la o asa demnitate) ca sunteti un specialist in ale „ironiei”. N-ar fi rau. Dar cui foloseste ironia, in cazul abia discutat?
E liber la ironie?? Atunci, cu ironia la drum. Scapa cine poate.
Referitor la caracterizarea pe care v-ati ingaduit sa mi-o faceti...
E greu din cateva postari sa afli multe despre gandirea unui om, despre cultura lui (sau incultura lui), despre puterea credintei din sufletul sau, despre om, in general.
Despre temerile sale, despre impliniri si caderi, despre aspiratii si nadejdi, despre bucuriile si tristetile sale. Si caracterizarile in fuga nu vad cui folosesc. Deci: poate va mai ganditi cand incercati sa ma caracterizati. Si chiar aveti dreptul sa o faceti?
Si oricum, viata deloc simpla sau usoara pe care am dus-o, m-a invatat sa nu cad in plasa laudelor muiáte in venin. Am 65 de ani si jumatate si, imi place sa cred ca, n-am trait degeaba.
De cand am inceput sa ma apropii de Dumnezeu (desi nu l-am negat niciodata), de cand am inceput sa invat sa fiu crestina, nu ma mai supara nimic din ce mi se spune dar nici nu dau pe afara de fericire daca cineva (din greseala) ar lauda ceva din ceea ce spun. Dar sa stiti ca veninul il depistez usor. Si nu-i vad rostul. Mai ales referitor la postarile de pe acest topic.
Are vreun sens sa mai intreb de ce trebuie sa fim "mai catolici decat papa" atunci cand e vorba despre un om obisnuit – o femeie mai mult sau mai putin fardata (sau sulemenita, cum le place multora sa spuna, de la inaltimea curateniei lor sufletesti sau a gandirii lor teologice desavarsite), si despre imbracamintea(care o acopera sau o descopera) in timp ce tot despre imbracaminte, Canonul 16 al Sinodului al VII-lea Ecumenic ne spune clar ca preotii si episcopii etc. trebuie sa aibe o tinuta modesta, fara haine stralucitoare sau alte podoabe etc.? Si nu e greu sa vedem cum se respecta acest canon.
N-am vazut niciun comentariu in legatura cu acest Canon. Sa nu intereseze pe nimeni?
Sunt printre oamenii care (probabil putini la numar) nu-i vorbesc de rau pe preoti, pentru ca de cand eram copil, stiu de la mama ca e pacat mare sa-i vorbesti de rau pe preoti.
Dar nu vad de ce atata tevatura pe tema tinutei cand vizitezi o manastire, atunci cand la nunti, tot in Sfanta Biserica, stim cum se imbraca nuntasii! Atunci nu mai sunt legi? Atunci nu mai sunt canoane? Sau ipocrizia ne da dreptul sa alegem. Acum dam cu pietre si judecam de se sperie pana si Dumnezeu; acum nu, acum suntem de acord cu orice nerespectare a poruncilor/canoanelor si „Pupat toti Piata Endependenți!”
De ce discutii interminabile despre purtarea unui obiect de imbracaminte (pantalonii) in situatia in care problema ar trebui sa fie tinuta decenta si bunul simt?
De ce facem un capat de țară pe o tema data, cand stim cu totii (sau ar trebui sa stim) ca suntem datori a respecta toate, TOATE poruncile: nu la alegere, nu din trei in cinci, nu cand ne aducem aminte.
Respectam toate poruncile? Daca da, atunci cu plecaciunea fruntii(si poate si a inimii), va rog pe toti sa ma scuzati.
Daca nu, ce facem, ne suparam si ne indignam selectiv?
Pe multe topuri de pe acest forum am vazut suparari mari referitoare la tinuta femeii, referitoare la homosexuali(atentie: nu la pacatul homosexualitatii) , ceva suparari referitoare la avort.
N-am vazut aceeasi campanie dura, intransigenta si neiertatoare cand e vorba de prostitutie; n-am vazut sa existe o atitudine impotriva pornografiei(pe posturile TV, pe internet, in ziarele si revistele de pe tarabe).
Dar unde e mustrarea cu iubire?
Despre cum gandesc eu despre „tinuta obligatorie si pentru mireni si pentru cler (nu din gandirea proprie, din sfintele canoane care trebuie respectate) poate alta data.
Daca sunteti de buna credinta si mai ales daca o sa aveti ragaz, v-as ruga sa mai treceti in fuga peste postarile mele: niciodata nu veti gasi un singur cuvant, unul singur, care sa indemne la nerspectarea poruncilor lui Dumnezeu sau nerespectarea Sfintelor Canoane.
In rest, toate cele bune.