Antinomii de vară
Te-am luat ca pavăză și scut.
Și Martor blând, mi-ai fost, la prim sărut.
Prin dorurile mele Te-am strigat:
Când umilit, când, Doamne, neînfricat.
Iar Tu, ca unui tată Te-ai supus...
Ți-am fost poruncă? Miel ai fost, răpus.
De parcă eu! Te îndemnam, icoană,
Prin umbra vieții mele, după toană...
Pe toate le-ai purtat. În cârdășie
Cu pasul meu făcîndu-Te câmpie
Iar ochilor - Ocean de Apă Vie.
Și pâine. Sângerată călăvie!
Iar azi, când lăcrimându-mă eu trec
În muc de lumânare: doar petrec
Tăria pazei Tale. Spada. Scutul.
Și gleznei Tale sfinte, prost, sărutul.
Last edited by cezar_ioan; 24.06.2013 at 01:43:26.
|