[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mă limitez la o singură apreciere: după opinia mea, nici unul dintre cei care au fost consideraţi aici pe forum ca fiind ecumenişti şi iubirişti (şi dau ca exemplu pe laurastifter, pe N.Priceputu, pe Maris_, uneori pe Mihailc şi mă adaug şi pe mine la listă în virtutea deselor dispute cu antiecumeniştii înverşunaţi) nu au nici în clin nici în mânecă cu ecumenismul. Nu promovează învăţături greşite, nu atacă dogmele Bisericii, nu relativizează adevărul de credinţă, nu răstălmăcesc Crezul, nu interpretează în duh eretic Evanghelia, nu contestă autoritatea Părinţilor, nu minimalizează conţinutul şi valoarea slujbelor, nu strâmbă învăţătura Bisericii privind Sfintele Taine etc. Atunci de unde conflictul de idei şi acuza de ecumenism?

Această aşa zisă acuză, care nu este în fapt o acuză, este făcută în general doar de câţiva utilizatori, ea nu este o chestie generală. Dincolo însă de promovarea unor stări, nu neapărat a unor învăţături, dubioase din punct de vedere ortodox, ceea ce mă surprinde totuşi nu este atât de mult ceea ce "combat" Cătălin sau antiecumenism, ci o stare în general de pasivitate şi de toleranţă faţă de ceea ce până nu cu mult timp în urmă era văzut în Biserica Ortodoxă ca fiind erezie, şi aşa mai departe. Pentru un ortodox, din punct de vedere autentic ortodox, nu este normală această stare de a te "bate cu palma pe burtă" împreună cu cei de alte credinţe, fie ele şi aşa zis "confesional creştine". Această atitudine laxistă, de toleranţă greşit înţeleasă, în care se trec cu vederea ceea ce din punct de vedere ortodox se considera ca fiind erezie şi cădere de la adevărata învăţătură a Bisericii şi chiar de la adevărata Biserică, această atitudine deci nu a fost specifică Ortodoxiei şi de fapt nu este specifică nici în ziua de azi nici Ortodoxiei şi nici ortodocşilor. Prin această toleranţă greşit înţeleasă, prin această pasivitate la agresiunile spirituale şi religioase ale heterodocşilor ori ale celor de alte religii practic nu se face decât să se inducă, cumva la nivel subconştient, că aşa este normal să stea lucrurile, că nu este nicio problemă, că nu este afectată credinţa cea adevărată, că Biserica Ortodoxă chipurile nu ar fi primejduită. Inclusiv aici pe forum este cât se poate de evidentă atitudinea de laxism, toleranţă prost înţeleasă, pasivitate şi nu este efect doar a stilului mai liber şi mai tolerant al acestui forum; este vorba pur şi simplu aproape de un non-combat, aşa ca stare generală, al ortodocşilor vizavi de eretici, sectanţi, heterodocşi, ceea ce repet, nu este ceva care să fi reprezentat vreodată Ortodoxia de-a lungul istoriei. Poate că unii ortodocşi nu au pregătire, poate că unii nu sunt convinşi sau au o credinţă de-asta câmpenească, poate că sunt victime într-o oarecare măsură a propagandei heterodoxe, dar chestia asta nu poate fi chiar la nivel general; uitaţi pe secţiunea despre catolicism, cât de puţini sunt de fapt implicaţi în a încerca măcar să combată pe "catolici"; în ceea ce mă priveşte, nici eu nu am lămurite multe lucruri, dar m-am băgat în anumite chestiuni poate, poate va veni cineva să vadă şi să intervină cu chestiuni cu adevărat lămuritoare, atât spre exemplu cu privire la purcederea Duhului, cât şi la primatul şi infailibilitatea papală, precum şi în cazurile agresiunilor istorice ale catolicismului împotriva Ortodoxiei, agresiuni care sunt trecute cu rea-credinţă chiar de către mulţi "ortodocşi" cu vederea. Toată această stare de nelămurire a problemelor, a diferendelor la nivel dogmatic şi istoric, toată această stare de falsă toleranţă, de pasivitate, de non-combat, (poate specifică rumânilor la nivel general pe undeva) toată această falsă "confrăţie" cu catolicii cu care ne tot aburesc unii pe aici, toată această "prietenie" în care se trece peste lucrurile sfinte, considerate de acum, în duh ecumenist, ca nemaiavând prea mare importanţă, că doar "we are one in the Spirit, we are one in the Lord", toate astea precum şi altele care au loc la nivele mai înalte ale societăţii arată de fapt o anumită pasivitate, poate lipsă de credinţă, poate închipuirea unor ortodocşi că ei îşi pot permite să negocieze şi să treacă cu vederea în lucrurile sfinte. Poate unii îşi închipuie că toate aceste manevre ei îşi pot permite să le facă, ori să le tolereze, aşa peste capul celorlalţi, şi chiar trecând peste sfintele dogme, peste sfintele învăţături, peste sfintele canoane, peste Sfintele Taine, peste în general cam tot ceea ce este sfânt în Ortodoxie; iar aceasta constituie, dincolo de faptul că este o manifestare eretică la nivel de practică (pentru că nu există doar erezii doctrinare), o agresiune subtilă la adresa Ortodoxiei în general şi la adresa ortodocşilor pentru care lucrurile sfinte nu sunt negociabile şi nu se vor negocia, nu pot fi şi nu vor fi trecute cu vederea.