Citat:
În prealabil postat de sophia
Mie mi-a spus preotul ca Filocalia este pentru oameni avanasati in credinta, monahi, preoti, oameni care se afla deja mai sus pe "scara".
Pentru noi este grea si searbada cumva (adica greu de inteles, rece).
Asa cum spune si Adam, noi ce mai obisnuiti, laicii, trebuie sa ne rugam cu vorbele noastre, sa discutam cu Dumnezeu, cu Maica Sa, cu sfinti, dupa puterea noastra, in vorbele noastre, sa citim lucrari pe puterea noastra, pe care sa le putim citi cu interes si placere si sa le si intelegem
Nu filocalii ne trebuie noua ci lucruri mai simple, mai de suflet, mai de iubire.
|
Aici iti dau dreptate, si eu am spus asta de cateva ori pe forum. E bine sa citim carti pentru nivelul nostru, pentru ca celor ce au dinti de lapte nu le face bine mancarea solida. Cineva numea Filocalia treptele desavarsirii, noi abia suntem la primii pasi, noi suntem la invatatul celor mai elementare notiuni din crestinism, inclusiv in traire. Parerea mea e ca mult mai folositoare pentru noi, aflati la inceput, sunt vietile sfintilor, Limonariul, catehismul precum si o multime de carti care sunt la nivelul nostru de progres duhovnicesc. Citirea unor carti de dogmatica mai inalta poate duce la cresterea mandriei, dupa aprerea mea. Si sentimentul ca suntem aproape de trairea sfintilor, cand noi abia am pus primul pas. Aceasta e parerea mea si vad ca si duhovnicii cred asta.