Citat:
În prealabil postat de Leonid7
Si atunci ce putem spune despre frica de Dumnezeu,privita ca o virtute de multi Sfinti Parinti?
Credinta sincera ne duce inevitabil la frica de Dumnezeu. Credinta sincera ne ajuta sa ne punem serios problema vietii duhovnicesti. Solomon ne spune ca "frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii" (Pilde 1, 7).
Ne reamintim faptul ca Sfantul Isaac Sirul vede o inlantuire logica a virtutilor. "Cunostinta naturala, spune el, ne convinge sa credem in Dumnezeu, Cel ce a adus toate la existenta. Si credinta produce in noi frica si frica ne sileste sa ne pocaim si sa lucram cele bune".
|
Personal,consider ca aceasta "frica" de Dumnezeu se refera la acea smerenie profunda a ta,o faramita de suflet,in fata Creatorului Tau si nu la frica in sensul de teroare,de groaza a pedepsei.
Atunci cand te smeresti profund si iti iubesti sincer Creatorul si creatia Sa,ce nevoie ai mai avea sa stii de frica?
Dumneavoastra,ati incercat pana acum sa iubiti pe cineva din frica?Ati reusit?Sau chiar facand apel la un exercitiu de imaginatie,ati putea iubi din ...frica?