Citat:
În prealabil postat de heaven
Prefer sa ma gandesc la cuvintele acestea ca la o metafora,mai curand,decat sa le iau mot a mot,in sensul ca este bine sa nu ne pierdem in lucrurile trecatoare din viata pe care o avem in aceasta lume si care oricum se va incheia.Sa ne amintim in fiecare clipa ca sufletul nostru si mantuirea sa sunt cele mai importante.
Imi e greu sa cred ca cineva care ar lua intelesul frazei de mai sus cuvant cu cuvant ar mai fi aproape de o viata crestina,pentru ca a investi atata energie in frica de iad si pedeapsa,nu stiu cum mai lasa loc de a avea timp sa iubesti...pentru ca pana la urma asta semnifica,dincolo de orice dogme,a fi crestin:
"Si toate limbile omenesti si ingeresti daca le-as vorbi" - sa cunosc toate limbile pamantului, sa cunosc limbile ingerilor, sa cunosc limbile oamenilor, daca nu am dragoste, "m-am facut arama sunatoare si chimval rasunator".
(Sf.Apostol Pavel)
Frica este exact opusul iubirii si nu poti invata sa iubesti..din frica.Este un nonsens.
Daca Dumnezeu si-ar fi dorit sa fim mai aproape de El prin frica,ar fi ales,probabil o alta cale,una teribila,terifianta prin care sa ne invete asta.In schimb,El L-a trimis pe Fiul Sau,pe Mantuitorul,care ne-a oferit cel mai impresionant si viu exemplu despre ceea ce Dumnezeu doreste de la noi,prin intreaga Sa viata,prin jerfa adusa si prin porunca noua pe care ne-a lasat-o:
"Porunca noua va dau voua: Sa va iubiti unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi!"
Si imi este greu sa inteleg...pentru ce hranim atat de mult frica,teroarea iadului si atat de putin Iubirea?
|
Si atunci ce putem spune despre frica de Dumnezeu,privita ca o virtute de multi Sfinti Parinti?
Credinta sincera ne duce inevitabil la frica de Dumnezeu. Credinta sincera ne ajuta sa ne punem serios problema vietii duhovnicesti. Solomon ne spune ca "frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii" (Pilde 1, 7).
Ne reamintim faptul ca Sfantul Isaac Sirul vede o inlantuire logica a virtutilor. "Cunostinta naturala, spune el, ne convinge sa credem in Dumnezeu, Cel ce a adus toate la existenta. Si credinta produce in noi frica si frica ne sileste sa ne pocaim si sa lucram cele bune".