Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Iubirea de aproapele.
O diferenta exista totusi intre iubirea pe care I-o datoram lui Dumnezeu, spre deosebire de iubirea de aproapele: pe Dumnezeu trebuie sa Il iubim cel mai mult. Aceasta este prima porunca.
Diferenta este ca dintre omul needucat, care face ce il taie pe el capul si ajunge inevitabil la "inchisoare", caci modul lui de gandire este egoist, gresit si lipsit de iubire: si omul educat de Biserica, care ne invata cum sa ne comportam, cum sa gandim despre ceilalti, mai ales despre dusmani, ce sa facem cu saracii, cu bolnavii si per total ne invata cum sa Il iubim pe Dumnezeu, facandu-I Lui pe plac, chiar daca acest lucru inseamna sa nu ne facem voia noastra.
Dar unii nu invata niciodata si li se pare ca tot ei au dreptate. Ei bine, nu au!
|
Pai tocmai aici este problema: lupta intre Voia lui si voia noastra sau a celui de langa noi.
Si tocmai ca lupta asta este mai puternica la cel "educat de Biserica" cum spui tu, pentru ca celuilalt oricum nu-i pasa de Voia Domnului.
Dar celui educat de Biserica ii pasa de voia tuturor. Si atunci cum facem?
Si uneori nici nu putem diferentia bine ce si cui sa facem.
Preotul nostru ne spunea la o predica tocmai faptul ca dreptatea noastra difera de cea a lui Dumnezeu. E un alt mod de viziune.
Exemplul cel mai concludent este pilda cu fiul risipitor.
Daca acest caz ar fi dus la un judecator, acesta ar decide ca fiul cel mic are dreptate si poate ar imparti altfel lucrurile. In fata lui Dumnezeu, desi el a fost ascultator si bun el pierde si castiga fiul risipitor (inel, vitelul cel gras si etc.).
Un judecator omenesc, la tribunal, face dreptatea omeneasca. Dar in fata lui Dumnezeu poate ca este gresit.
Omul are doua masuri: sufletul/mintea lui, si/sau legile.
Dumnezeu are un alt mod de a vedea/rezolva disputele.
Si dificultatea vine atunci cand am vrea sa fie dreptate din toate punctele de vedere si sa fie multumit si om si judecator si Dumnezeu.
Raman la parerea mea: credinta nu este usoara. Tocmai pentru ca trebuie sa faci multe impotriva voii sau/si ratiunii tale, sa ierti pe cei care te-au ranit, sa iubesti dusmani, sa renunti la multe.
Trebuie sa (poti) sa fii total lipsit de voie, suflet, de viata, ca sa indeplinesti acestea.
Si daca conform Voii Domnului trebuie sa faci nedreptate altui om? Te imparti in mai multe...
"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" - o cerinta a lui Dumnezeu.
Si totusi este o neconcordanta aici.
Daca iubesti pe aproapele tau in acest fel, atunci pe care treapta este el, pe care tu si pe care este Dumnezeu in sufletul tau?
Tare ma tem ca de fapt Dumnezeu nici nu se pune in ecuatie. El nu cere iubire pentru sine, ci spune ca ceea ce faci aproapelui ii faci lui. EL nu se pune pe o treapta separata.
Daca iubeste pe aproapele nu inseamna ca nu-l iubesti pe Dumnezeu mai intai.