[Yasmina]

În prealabil postat de lore86

Topicul nu se dorea de punere in umbra a femeii care nu e mama, ci de mangaiere a femeii care e mama.
Mama? Ce e mama? De ce rolul ei ar fi asa important?
Sfantul IOan Gura de Aur zicea ca rugaciunea mamei e la fel de puternica ca a preotului.Oare ce ce? Oare nu tocmai din cauza ca jerfa mamei e pe masura dragostei sale?
In 25 martie sarbatorim ziua mamei crestine.
Iar o mama crestina e o adevarata comoara. Spunea cineva ca nu doar mama e cea mai importanta ci si sfintii. Asa este. Dar la fel de adevarat e ca oamenii mari au fost inainte copii.Iar mai inainte de a fi copii, au fost prunci .Mogaldete mici, neputincioase care cautau cu zor sanul mamei. Prunci nevinovati, care atunci cand plangeau erau tinuti in brate de o mama. Bebelusi care atunci cand gemeau de febra se alinau in bratele trudite ale mamei. Atunci, cand in starile lor de boala aveau alaturi chipul bland si obosit al mamei. Obosit, pentru ca dupa munca zilei isi petrecea noptile veghind la capataiului pruncului bolnav.
Copii, a caror degetele au fost unite in mana plapanda a mamei si apoi duse cu grija la frunte, la piept si apoi la amandoi umerii.
Ce ar fi fost Sfantul Ioan gura de Aur fara Antuza? Sau Sfantul Vasile cel Mare fara Emilia? Sau Sfantul Grigorie de nazianz fara Nona?

MAma crestina capata valoare doar in lumina care se pogoara de la Icoana Buneivestiri. Iar femeia crestina capata valoare doar acolo, in Biserica prin cresterea in dreapta credinta a pruncilor daruiti de Domnul.
Fericirea femeii e mare atunci cand devine mama: deoarece ea a fost aleasa de Domnul ptr a fi impreuna lucratoare la palnul de mantuire al omului! Domnul da viata, dar ea poarta. Ea naste, in dureri, om in lume. ea hraneste, spala, imbraca. Ea este prima invatatoare a pruncului. Ea este cea care calauzeste pasii pruncului pe drumul Bisericii. Ea este cea care ii uneste degetelele invatandu-l sa se inchine cum se cuvine. Ea este cea care ii vegheaza la capatiul bolnav, atunci cand acesta arde de febra. Ea este cea care suspina in rugaciune catre Cel AtotPuternic atunci cand copilul o ia pe alt drum. Ale ei lacrimi fierbinti, imbinate cu rugaciunea din inima il intorc pe fiu inapoi acasa.
Asadar, cea mai importanat misune Dumnezeu a incredintat-o mamelor. Caci prin una ca aceasta, ce mai cinstita intre femei si mai curata in fecioare, a venit mantuirea in lume. Prin ea, s-a pus inceputul mantuirii noastre. Dumnezeu putea alege si alta cale spre a-si duce la indeplinire planul, dar pe aceasta a considerat-o cea mai potrivita.
Si nu exista bucurie mai mare decat sa-si simta pruncul saltand in pantece, si suspind de bucurie, mama sa zica:"Fie mie dupa cuvantul Tau.Nasca-se pruncul acesta in pace, si daruieste-mi, rogu-Te putere sa-l pot creste ptr a deveni cetatean al Imparatiei tale."

Mda,ciudata optica!
Dumneata spui ca cea mai importanta misiune a fost incredintata "mamelor",pe cand eu vad clar ca a fost incredintata unei singure femei!

Extrapoland,putem spune ca mantuirea a venit printr-un barbat,deci trebuie sa tratam pe toti barbatii ca pe Iisus,ceea ce este un non-sens.
Sau nu?