Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Stiu ca-l iubesti mult pe Sfantul Siluan , si chiar nu stiu de ce ai scos din semnatura ta frumoasele sale invataturi , dar ma intreb daca Sfantului Siluan i-au trebuit zeci de ani ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu , ce sansa avem noi in a-L cunoaste cu adevarat ? Una e iluzia cunoasterii lui Dumnezeu , si alta e Cunoasterea Adevarata a lui Dumnezeu . Pe ce treapta ne aflam noi fata de acesti mari nevoitori , sau poate nu ne aflam pe nici o treapta , doar visam , speram si cam atat.
|
E adevarat ca am schimbat "semnatura" prin care faceam trimitere la invataturile Sf Siluan... Intre timp a oranduit Dumnezeu sa gasesc invataturi deosebit de folositoare si la alti sfinti parinti, si parca evidentiindu-l doar pe Sf. Siluan, i-as nedreptati pe ceilalti... Pana la urma am constatat ca toti sfintii parinti ne indeamna la fel: sa-i iubim pe vrajmasii nostri. Acest lucru, din cate observ si la altii nu doar la mine, mi se pare cel mai greu examen al ortodoxiei. Daca suntem capabili sa ne rugam pentru cel ce ne tulbura si ne face zile fripte, inseamna ca Mantuitorul nu degeaba s-a rastignit pe Cruce, iar noi am inteles si am trecut testul smereniei! Daca insa continuam sa ne luam de guler cu fiecare-n parte, daca mai aruncam cate o ironie (de indreptare "cica"!...), daca ne razvratim si lovim cu pumnul in masa, IMPUNAND... ortodoxia (vai! ce jalnic suna: "impunerea ortodoxiei), oare unde mai este gandul nostru de rugaciune pentru vrajmasi?... De aceea, frate Cristian, am indraznit sa ma rezum in semnatura mea, doar la ceea ce e esential in sfanta ortodoxie:
Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat; este o porunca! Mi-e greu sa mi-o insusesc "peste noapte", dar poate vazand-o atat de des sub ochii mei, macar sa ma apropii suficient incat sa faca restul, bunul Dumnezeu, pentru mine!
Facand un lucru atat de greu, dar atat de simplu in sinea lui, atunci avem sansa sa-L cunoastem pe Dumnezeul din noi. Cred ca de fapt asta e esenta ortodoxiei in mod special!