Intr-o duminica un preot a dezbatut si aceasta problema un pic mai nuantat, in felul urmator. Fiecare trebuie sa faca ascultare de celalalt. Daca ei nu-i place deloc un anumit lucru, atunci el trebuie sa tina seama de parerea ei, ca sa nu se distruga armonia.

Daca lui nu-i place absolut deloc un anumit lucru, atunci si ea trebuie sa tina seama de dorinta sa. Aici ma refer chiar si la amanunte, caci si de la amanunte se pot isca certuri (de la un film, de la culoarea rochitei etc.) Daca amandoi au indoieli, atunci barbatul poate sa-si impuna parerea.

In probleme duhovnicesti, daca un barbat e practicant, e comoara la casa, e un adevarat cap al familiei care merita sa fie ascultat. Daca ea se ocupa de latura duhovniceasca si-si pune problema daca ceea ce face sau ceea ce doreste el este sau nu placut lui Dumnezeu, atunci... ea e capul! Fara suparare.

Multi barbati invata foarte bine partea din Biblie care se refera la ascultarea femeilor... A iubi crestineste o femeie inseamna si a tine seama de parerea ei daca aceasta e in acord cu invatatura Bisericii. Si invers.

Practic si Biblia propune o relatie armonioasa bazata pe iubire reciproca. Un barbat poate fi cap al familiei crestine, daca si el face ascultare de Hristos.

Daca aveti sau veti avea acelasi duhovnic, poti sa-i mai spui si lui ce te nemultumeste la ea. O relatie armonioasa se construieste cu grija. Spovedaniile sincere la duhovnic pot tempera anumite excese.