Dumnezeu a sădit în firea omului câteva instincte, respectiv instinctul conservării vieţii şi instinctul perpetuării a vieţii. Împlinirea a acestor instincte ale firii este însoţită de plăcere. Separând scopul/rostul instinctului de plăcerea ce-l însoteşte, alegând plăcerea şi refuzându rostul, omul păcătuieşte. Normal este să mâncăm pentru a trăi şi nu trăim pentru a mânca, respectiv dacă mâncăm peste măsură, doar pentru plăcere, e păcat. La fel şi cu rostul acestui instinct al perpetuării vieţii. Ne unim pentru plăcere evitând scopul care este naşterea de prunci, la fel este păcat. Deci scopul acestui instinct este naşterea de prunci.

SCOPUL instinctului perpetuării vieţii este împreunarea trupeacă a soţilor în vederea naşterii de prunci, iar RODUL acestui instinct (a acestei uniri/iuburi) sunt pruncii.

Scopul unirii trupeşti nu este iuburea sau mântuirea, ci a RODI prunci.

Edificator în acest sens aş aduce ca argument viaţa Sf. Kronstad care a fost căsătorit, dar nu a avut copii, de comun acord cu soţia sa, au hotărât să trăiască ca fraţii...dânsul având mare treabă duhovnicească.

ps: bineînţeles că unirea trupească dintre soţi este consecinţă a iubirii şi nu doar o împreunare mecanică de genul "hai să mai facem un copil". De asemenea nu stai pe calendat şi spui gata asta e ziua hai să fecem copilul şi gata....nu, ci urmezi un curs normal al caledarului.