Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Păi avem niște date noi la revelație....
Cum că, după Înviere, fiecare dintre noi vom purta un mic muzeu al "concupiscenței" și anume chiar "armele crimei", așa, să ne aducem aminte ce nasol era când trebuia să ne înmulțim ca niște mamifere oarecare....
|
Razi tu, razi, Harap Alb si ii mai faci si pe altii, da are dreptate Mihnea Dragomir (desi n-a dat cel mai cuviincios exemplu. Poate de aceea s-a si smintit oponentul lui).
Sf Epifanie al Salaminei: "Celor care mărturisesc învierea morților, a trupurilor noastre și a trupului Domnului (..) dar care în același timp spun că aceeași carne nu va învia, ci că o altă carne va fi dată în locul ei de Dumnezeu, spunem că această părere le excede pe toate celelalte în impietate".
Sfantul Ioan Gura de Aur: "alt trup cade in pamant, si alt trup inviaza? Dar cum ar fi atunci inviere? Caci invierea este a trupului cazut si mort. Si daca alt trup cade, si altul inviaza, apoi atunci unde e biruinta aceea minunata si preaslavita impotriva mortii? Cum se va vedea atunci ca moartea da inapoi ce-a luat in robie?"; n-ar fi nedrept si fara sens ca trupul ce se bucura de slava imparatiei sa fie altul decat cel care s-a nevoit in necazuri si osteneli pe acest pamant?
Asadar, trupul inviat va avea aceeasi natura ori esenta - va fi, adica, trup omenesc; pe langa aceasta, isi va pastra identitatea personala, va fi cu adevarat trupul unei anumite persoane, care poate fi astfel recunoscuta, iar nu al alteia. Fiecare va ramane, trup si suflet, "in propria-i natura si in propriul ipostas.
Pe drept cuvant, Sfintii Parinti s-au intrebat daca trupul va invia cu toate ale sale - din care multe nu-i vor mai fi de nici un folos -, daca asadar va fi cu adevarat restaurat in intregimea sa, in deplinatatea firii sale.
Parintii spun ca trupul isi va pastra toate organele sale. Insa, adauga Tertulian, lucrarea lor va inceta; de altfel, arata el, si in viata aceasta "e cu putinta sa nu te folosesti de stomac sau de partile trupului ce slujesc impreunarii dintre barbat si femeie" in vreme de post si infranare, fara ca deplinatatea omului sa fie in vreun fel vatamata.
Folosindu-se de un vocabular mai precis, Parintii capadocieni, Sfintii Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin si cei care le-au urmat afirma ca trupul isi va pastra puterile (sau facultatile), dar ca ele nu vor fi active.
Cu judecata ar fi sa spunem ca organele trupului devenit duhovnicesc si ceresc sunt si ele transfigurate, si tot asa vor fi si lucrarile lor (cf. Filip. 3, 21), dupa cum ne lasa sa intrezarim Sfanta Scriptura si experienta mistica atunci cand vorbesc de simtiri duhovnicesti sau de folosirea in chip duhovnicesc a madularelor trupului.
Ce am scris mai sus e din lucrarea „Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte” a lui Jean Claude Larchet –o sinteza pe tema asta din scrierile sfintilor parinti.