[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Miha-anca

Putem fi siguri ca e vorba de trupul de carne? Nu se spune ca Dumnezeu la Judecata ne va invia in trup? Dar sa fie acel trup chiar trupul de carne, pe care l-am avut, sau un trup nou?

Chiar trupul de carne pe care l-am avut. "Cer nou şi pământ nou" asta înseamnă: materie nouă (cu sensul de "înnoită" şi nu cu sensul de "creată de novo"). Deci, între trupurile de acum şi trupurile noastre de după Învierea de Obşte va exista identitate, aşa cum între o casă decăzută, împuţită, ţigănizată de pe Lipscani şi o casă restaurată cu artă şi meşteşug, luminată şi întinerită din acelaşi Lipscani, după intervenţia meşterului există identitate. Nici nu ai spune că noua casă restaurată de aşa meşteri este, de fapt, cea veche şi identică cu aceea. Şi totuşi, chiar aşa este, din moment ce vorbim de aceeaşi stradă, acelaşi număr, acelaşi plan cu aceeaşi arhitectură. Chiar cu ochii noştri pe care îi avem în cap acum, şi nu cu alţi ochi făcuţi, Îl vom vedea pe Dumnezeu, iar mormintele pe care le vom ocupa timp de câţiva ani, zeci de ani sau sute de ani (ceea ce din perspectiva eternităţii e tot aia) vor fi goale.

Desigur, bucuria regăsirii trupului restaurat, cu cele 4 proprietăţi diferite de acum şi care îl fac glorios (străluminarea, agilitatea, impasibilitatea şi subtilitatea) este un lucru valabil pentru mântuiţi. Şi în cazul damnaţilor trupul le va fi reanimat, numai că reîntâlnirea sufletelor cu propriul trup va fi un nou şoc şi o nouă suferinţă şi un teribil motiv de scârbă. Sufletele vor trebui, totuşi, să facă această joncţiune cu trupurile lor, fiind un lucru la comandă divină. După care, unite cu trupurile, îşi vor reocupa locul în iad, după un scurt moment de participare la maiestatea universală din "Valea Plângerii".