As vrea sa imi auziti acum hohotul de ras!
Sa stiti ca rad din toata inima, cu toata veselia, fara strop de ironie. (Poate ca e prea mult daca spun ca rad cu duiosie, poate risca sa para si nepoliticos ori de-a dreptul infatuare...)

Doamna scumpa (iata ca nu ma pot abtine totusi), cunostinta de care scrie in versetul acela este una, iar cunostintele noastre sunt cu totul alta.
Asa cum inteleg ca ati scris, m-a apucat brusc toata veselia. Va rog, nu va suparati!...

Acum, revenind cu toata seriozitatea la tema: cunostinta de care vorbeste Scriptura este, in sensul ei cel mai propriu si mai inalt, cunoasterea lui Dumnezeu Cel Viu prin experierea concreta si deplin constienta, indubitabila, ca in orice relatie interpersonala a Dumnezeirii. Este experienta pe care au avut-o toti cei care au castigat pe Duhul Sfant. Este experienta casnicilor lui Dumnezeu. Este taina Patriarhilor din V.T., este taina sfintilor nostri.
Aceasta la modul cel mai propriu vorbind, cel mai ravnit de orice iubitor de Dumnezeu. Este nota distincta a Hristoforilor.

Ce sunt cunostintele noastre ("adevarul pur teoretic", de care pomeneati in postarea anterioara) pe langa aceasta Cunoastere? Sunt oare macar firimituri? Sunt oare macar gunoaie?
Ma tem ca nici atat, intrucat e vorba de naturi diferite, din lumi radical diferite.

Teologia livresca, de care Biserica noastra de azi este plina, sastisita, sufocata, nu reprezinta Cunostinta ci doar, cu adevarat, cunostinte omenesti... Palide ghicituri si franturi mintale ale intrezaririi, oarecum, ale unor posibilitati de fiintare omeneasca despre care putem glasui la nesfarsit, fara a cunoaste vreun strop... Una e sa iti dai cu parfum, sa mirosi nitel frumos, alta e sa fii parte din el... Una e sa fii frumos, alta e sa ai o masca frumoasa, pentru o clipa de reprezentatie teatrala, apoi sa lasi masca deoparte...
Una e sa discutam despre Imparatia lui Dumnezeu, alta e sa o experimentam/traim inlauntrul nostru...
Una e sa dezbatem pe acest topic chestiunea abstinentei, alta sa fim abstinenti...
Cam asa si cu diferenta dintre Cunostinta si ... cunostintele noastre despre ... Cunostinta!
Dealtfel, eu am niste cunostinte ("adevar pur teoretic") despre faptul concret ca unii au Cunostinta. Am si cunostinte teoretice pentru care am primit 10 la examen, despre analiza viselor intr-o sedinta de psihanaliza. Dar nu am experimentat-o in viata mea!

Faptul ca vorbim despre Dumnezeu, fie si frumos, fie si cu emotie buna, e cu totul altceva decat a trai in Dumnezeu.
A avea cunostinte imi este mie, intr-adevar, accesibil. A fi in Cunoastere de Dumnezeu e accesibil doar sfantului sau clipei de sfintenie. (Amintesc aici si timpul si spatiul Liturgic, precum si Taina Euharistiei.)
A vorbi din buze e una, a avea toata inima fapturii tale omenesti in Duhul - e cu totul alta... Despre Cunostinta spune Pavel cand zice "Nu eu traiesc, ci Hristos..."

Ma cutremur cand ma gandesc cat de departe sunt aceste doua lumi: cea a Cunoasterii lui Dumnezeu Cel Viu si cea a cunostintelor noastre despre Dumnezeu.
E, cu adevarat, distanta dintre Cer si pamant.

Fiti buna, va rog, si cugetati o clipa la asta.
Nu la altceva m-as gandi cand intalnesc aceste alaturari de termeni (cunostinte si Cunostinta...).

P.S. Un mic film despre Cunostinta si cunostinte: http://www.youtube.com/watch?v=_ZbkLBV6XLc