Citat:
În prealabil postat de Eugen7
Am luat aminte frate Mosh-Neagu.
Sunt intru totul de acord.
Dumneata prezinti culmile desavarsirii fericirii duhovnicesti. Sunt de acord si subscriu.
Intr-adevar fericiti sunt aceia care ating aceste culmi...
Consider totusi ca nici fericirile simple precum cele firesti din viata de zi cu zi, in care ne bucuram de firescul vietii, nu sunt de neglijat si nici de ocolit: o floare, o pasare care zboara, un cuplu fericit, o raza de soare, o ploaie la buna vreme... bucuria din ochii catelului cu care ne jucam... ca sa nu mai vorbim de bucuria si fericirea din ochii sinceri ai copiilor si ai celor cu "inima de copil" si "minte hristificata"... care se bucura de dragoste si in dragoste (duhovniceasca, sufleteasca, trupeasca - care cuprinde si activitatea sexuala fireasca in cazul celor casatoriti).
Doamne ajuta.
|
Despre fericirile simple s-a mai vorbit si inca mai vorbim. Daca omul ar intelege ca, a te lua la intrecere cu timpul, nu inseamna a-I acorda mai putin lui Dumnezeu, ci a-I multumi ca viata ta, fata de alta data, a devenit mult mai confortabila, atunci ar fi cu adevarat fericit. Si nu ma refer la fericirea isihasta, ci la linistea si bucuria din suflet pe care o avem cand ne simtim impliniti si in armonie cu bunul Dumnezeu. Din pacate, am pus la dispozitia simturilor noastre “fake”-uri si surogate, amagindu-ne ca ducem o viata fericita si plina de confort. Ne-a dat Dumnezeu simtul vazului, iar noi ne pironim privirea in televizor ore in sir, zi si noapte… Uneori vizionand imagini strigatoare la cer! Despre rugaciune si multumire pentru simtul vazului… ce mai conteaza?
Ne-a dat Dumnezeu simtul gustului, iar noi ne imbuibam cu otravuri ridicate la rang de “delicatese”. Cat despre post, ce mai conteaza?
Ne-a creat Dumnezeu in felul in care a considerat El de cuviinta, dar noi ne adaugam silicoane, unghii, gene, tatuaje sau alte accesorii prin buze, limba, sau alte organe si ni se pare ca am redescoperit notiunea de “frumos”. Despre har, ce sa mai vorbim?
Ne-a dat Dumnezeu simtul tactil, pentru a simti cum creste iarba, dar noi avem preferinte mai ciudate, spurcand “Templul lui Dumnezeu”. Despre “cadere” ce sa mai vorbim?
Ne-a dat Dumnezeu darul vorbirii, pentru a ne intelege si ajuta intre noi, dar am descoperit argoul, injuratura, clevetirea, violenta verbala… Despre iertare, ce sa mai vorbim?
Ne-a dat Dumnezeu simtul placerii, iar noi o cautam in droguri, bauturi alcoolice, fumat, desfranat, totul fara noima si cu totul compromitator pentru fiinta asa-zis “rationala” care se numeste OM. Despre IUBIRE ce sa mai vorbim?
Ni S-a dat Dumnezeu pe Sine, pentru a ne rascumpara pacatului, iar noi am descoperit yoga si MISA. Despre mantuire, ce sa mai vorbim?
Ne-a dat dat Dumnezeu Trupul si Sangele ca jertfa, iar noi am inventat religii
mai profunde decat a lasat Mantuitorul apostolilor… Despre amagire, ce sa mai vorbim?
Iata “fericirile” pamantesti. Si nu sunt nici pe departe epuizate. Oricum, se intelege ca sunt mult mai multe de 10…