Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Laudele aduc sminteala, iar eu ma feresc de ele.
|
Frate nu intodeauna... Hristos Iisus insusi spune: "voi ma numiti pe mine invatatorul vostru si bine ziceti caci sunt".
Din nefericire sub masa smereniei se poate ascunde... si in multe cazuri se ascunde cancerul slavei desarte si al mandriei, de care numai si numai mila si harul lui Dumnezeu ne scapa.
Din Filocalie: Un monah a luat cuvantul intr-o adunare monahala, el fiind simplu monah, si intrucat a vorbit cu mare intelepciune luminat fiind de harul Duhului Sfant si de experienta sa (cultura, eruditie...), staretul i-a spus: Daca tu ai fi ramas in neamul tau, ai fi "ajuns" episcop. Iar monahul a raspuns smerit: "Asa este. O data am grait, a doua oara nu voi mai adauga nimic".
Asadar indemnul lui Socrate: "Cunoste-te pe tine insuti" este baza smereniei oneste, a pocaintei sincere... intocmai cum indeamna si Sfantul Pavel "sa se cerceteze fiecare pe sine".
Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Dar e adevarat ca aceste "linii orientative" nu tin loc de mantuire decat in masura in care ne smerim si ne plecam genunchiul in rugaciune. Altfel devine o "lege" prin care ne consideram "autorizati" sa-L mai rastignim odata pe Mantuitorul Hristos. Dincolo de oricate filozofii intortochiate, porunci si canoane, ramane o vorba simpla si banala pe care noi romanii am cam facut-o tandari in adancul sufletului nostru: "Unde dragoste nu e, nimic nu e!"
|
Subscriu asertiunii tale frate Mosh-Neagu.
Doamne ajuta. Harul, dragostea si pacea Domnului Iisus Hristos sa fie cu noi cu toti.