Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Valeu, Moshule, ca bine zisesi!...
Linii orientative pe care, cand le traiesti in fiinta ta, fie te simti ridicat pana la Cer, fie te prabusesti cu plans mare, cutremur, amestec de cainta si tainica mangaiere...
Linii orientative care te constituie!
Te preschimba!
Te spala,
te curatesc,
te vindeca,
te indruma,
te hranesc,
te dojenesc, te cearta,
te invata,
te trezesc si te pun in miscare.
Te poarta catre Hristos si in Hristos.
Linii orientative care sunt Calauza omului crestin, clipa de clipa, spre si pe Cale.
Busola lasata de oamenii lui Dumnezeu pentru noi, semenii lor, ca sa nu ratacim...
Linii orientative impletite din nevointa si har, marturii ale unor vieti indumnezeite.
"Si atat."
E putin lucru, oare, sfintenia Parintilor care picura chiar si in noi prin aceste "linii orientative"?
|
Frate Cezar, lauda ta ma pune la colt, crede-ma. Nu am nici un merit. Si-apoi daca tu imi dai dreptate, pot veni alti 20 care sa contra-argumenteze "dreptatea" mea. Laudele aduc sminteala, iar eu ma feresc de ele.
Dar e adevarat ca aceste "linii orientative" nu tin loc de mantuire decat in masura in care ne smerim si ne plecam genunchiul in rugaciune. Altfel devine o "lege" prin care ne consideram "autorizati" sa-L mai rastignim odata pe Mantuitorul Hristos. Dincolo de oricate filozofii intortochiate, porunci si canoane, ramane o vorba simpla si banala pe care noi romanii am cam facut-o tandari in adancul sufletului nostru: "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Unde vreti sa incapa Dumnezeu printre rafturi rigide si manuscrise scortoase? "Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită! Si îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de Lumină si mă mântuiește!"
Citat:
În prealabil postat de Teodosie
Mi-a placut foarte mult linkul cu Parintele Valerian fostul actor Dragos Paslaru ,multumiri!
|
Pe mine m-a coplesit pur si simplu. Adineaori imi aminteam cand povestea cum a fost intrarea lui in manastire cand Parintele Ghelasie a avut rabdarea sa-l asculte 2 ore, in timp ce el isi exprima naiv, "ostenelile" si convingerile lui religioase... Ei, fratilor, ganditi-va cam cum este cu noi care n-am ajuns sa avem chemarea spre monahism? Cam pe unde ne situam cand avem tendinta de a face "trimiteri" catre sfintii parinti? Oare am inteles cu adevarat ce scriau ei acolo? Eu am observat ca de fiecare data cand recitesc sau reascult "Pelerinul rus", sau "Sfantul Siluan Athonitul" sau "Calea rugaciunii launtrice" a lui vladica Antonie Marturisitorul, sau orice altceva din Sfintii Parinti, de fiecare data realizez ca nu mi-am insusit suficient de bine invataturile, si ca mai trebuie inca multa rabdare si rugaciune, pentru a avea ochi de vazut si urechi de auzit. Ca sa nu mai spun ca, incercand sa faci cat mai curat, esti expus cu atat mai mult tirului de ispite, altele decat cele de pana atunci de care uneori pari a fi mandru ca ai scapat, ca si cum ar fi fost meritul tau, nicidecum ca s-a milostivit Dumnezeu sa te cerceteze...