[Mihailc]

Glykys, praznicarul acela cu multe personaje este o versiune mai narativă, dar care totuşi nu omite nici registrul simbolic sau semantica mai puţin aparentă a fundalurilor.
Am spus că este mai narativă dar şi sinoptică, întrucât în acelaşi cadru sunt cuprinse referinţe la (cel puţin) trei momente din primele şase luni de viaţă ale Mariei, menţionate în Protoevanghelia lui Iacov.

Dar să le luăm pe rând

- în turn trage cu ochiul nimeni altul decât Ioachim, soţul Anei şi tatăl Mariei. Accentul narativ al compoziţiei ţine cont de datinile şi prescripţiile vetero-ebraice care interziceau bărbaţilor să se apropie de femeia lăuză până se împlineau anumite termene şi praguri rituale. De-aia se uită de departe, fericit şi speriat în acelaşi timp (ca orice tată iubitor la naşterea primului copil) , mai mult văzând cu sufletul decât cu ochii fizici ceea ce se întâmplă în odaia naşterii, deschisă totuşi priveliştii cosmice fiindcă evenimentul "...bucurie a vestit la toată lumea.." (Troparul praznicului)

- în partea stângă, apare slujitoarea proorociţă Iudita, ajutând-o pe Ana să îmbăieze prunca conform Protoevangheliei după Iacov cap V vers "Trecând zilele cuvenite, Ana s-a spălat, şi-a alăptat pruncul şi i-a pus numele Maria."

- tinerele din partea dreaptă, inclusiv cea cu "morişca" sunt fetele neîntinate ale evreilor, conform Protoevangheliei după Iacov cap VI vers 1: "Şi i-a făcut copilei loc de rugăciune în odaia ei, neîngăduindu-i să se atingă de lucruri pângărite sau impure. Apoi le-a chemat pe fiicele neîntinate ale evreilor să se joace cu ea." "Fiicele neîntinate" erau fecioarele de la templu, consacrate lui Dumnezeu încă din fragedă pruncie, în cinul cărora va fi primită şi Maria, moment marcat de Biserică cu un praznic despre care vom mai vorbi (poate) pe la sfârşitul lui noiembrie.

- "morişca" este de fapt un crin stilizat, simbolul fecioriei şi purităţii feminine, blazon neoficial al fecioarelor de la Templu şi semnificant marian în arta medievală apuseană.