[vsovivivi]

Se pare că voi nu ştiţi decât să aplaudaţi minciuna gLumii pe care o luaţi drept dreptate plină de adevăruri evidente doar fiindcă e propagată de o nebunie întreagă printr-o râvnă îngrijorată a prostiei celebre şi îngrijorătoare, deşi v-am spus cinstit şi fără patimă tot ce ştiam de sus, de la Dumnezeu.

Dacă voi nu credeţi decât ce vreţi voi atunci pentru ce mă acuzaţi pe mine de lipsă de înţelepciune? Dar vă veţi convinge cândva unde şade Dreptatea aşa că nu mă supăr că nu vreţi să faceţi efertul de a pricepe, însă că Scriptura este o minciună şi o poveste şi doar o născocire plină de basme şi metafore şi vise şi halucinaţii, aia s-o spuneţi altora, nu mie păcătosului, căci Biblia şi tot Cuvântul lui Dumnezeu este defapt istoria cea Adevărată şi reală a omului cu Dumnezeul său şi cu sfinţii şi drepţii şi îngerii şi demonii şi moartea... şi Învierea.

Nu puteţi crede fiindcă nu vreţi să vă îndoiţi de minciună şi necredinţă ci voi vă îndoiţi mereu musai numai de Dumnezeu căci aşa v-a păcălit un sofist plin de sofisme sofisticate pentru ca necrezând voi în Dumnezeu să nu mai căutaţi Împărăţia şi Taina Sfinţeniei şi Taina Vieţii Veşnice, ci să vă încântaţi şi să vă flataţi compătimindu-vă în fatalitatea superstiţioasă a deznădejdii şi să păcătuiţi liniştiţi la nesfârşit în iluzia că năluca voastră va dăinui deşi nu vă întoarceţi niciodată din eretisme şi nu vă pocăiţi şi nu vă mai smeriţi niciodată în taină ci iată că voi mă mustraţi pe mine îndemnându-mă să nu cred în ce este scris ci să socotesc Scriptura o minciună şi nu un Adevăr care cu cât o adânceşti devine tot mai profundă şi mai tainică şi tot mai Adevărată depăşind ceea ce este scris negru pe alb cu ceea ce nu este scris dar este Adevărat şi care nu neagă niciodată ceea ce este scris decât ceea ce este răstălmăcit adică învârtoşat spre pierzare.

Nu vă mustru, nu vă dau lecţii, însă o să vă mustre Adevărul căci numai Adevărul vă va face liberi tot aşa cum şi pe mine mă Eliberează mereu... veţi fi liberi de mândrie şi minciună şi înşelare şi ispisma viermochiului pofticios ce vă prelungeşte ispita pe care o săvârşiţi în închipuire, adică spurcăciunea pustiirii la loc sfânt se va stinge iar lăudăroşenia deşertăciunii deşertăciunilor ca stăpâni ai deşertului va muri, adică locul cel cumplit unde nu mai există taine sfinte ci tainele răutăţii se va preschimba în loc de slavă a Lui Dumnezeu Cuvântul.

Pocăiţi-vă deci cât mai este soarele sus pe cer ca să vă ierte aproapele care vă mâncă şi vă bea năluca omului plin de averi furate, necinstite, pe care o lăsaţi peste tot în urma voastră de parcă ar face singură pui vi din pricina vredniciei voastre, lăudându-vă că sunteţi originea unor noi şi noi pui de năpârcă şi de VIPeresuri otrăvitoare ce pun capcane înaintea celor cu care locuiţi şi printre care vă învârtiţi.

Deci vă iert şi vă doresc mântuirea ca să vă bucuraţi şi voi cândva de Adevăr.