Duhul Sfant pune Dragostea in inima noastra.
Iar aceasta incepe cu Botezul.
De aceea crestinii se si grabesc sa isi boteze pruncii, nelasindu-i pe mana vremii si vremurilor, care numai propovaduitoare de Evanghelie nu sunt (si nici n-au fost in istoria ticalosita a neamului omenesc).

Dragostea din inima noastra se inteteste, se nuanteaza, ne preschimba/transfigureaza si atunci cand, rugindu-ne Mangaietorului sa ne "aduca aminte de toate" noi deschidem Scriptura. Nu noi voim sa pricepem Scriptura, ci noi rugam cu umilinta ca, sub inriurirea Duhului Sfant, milostiviti de el, luminati prin "stergerea de toata intinaciunea" sa patrundem miezul Scripturii iar Cuvantul Cartii sa patrunda in inimile noastre si astfel in viata noastra intreaga. Aceasta intalnire "cu tot cuvantul lui Dumnezeu" e cu totul altceva decat o simpla lectura... Si este fix "o fapta buna", ca si rugaciunea ori postul ori participarea la slujbe si impartasirea cu Sfintele Taine. Acestea sunt faptele bune mai intai, fara de care alte fapte sunt bune doar in inchipuirea noastra.

Cu totul diferit e cand mintea sloboda isi face de cap prin foile frumos tiparite ale unor carti considerate Scriptura.

Ortodoxia are standarde inalte. Pentru ca oamenii ei au primit in dar Botezul, mai intai.
Acum ramane doar ca ortodocsii sa isi are bucata lor de vie, care le-a fost cu marinimie fara de seaman incredintata.

Ortodoxia este bogata si ne voieste bogati.
Iar noi respectam si ajutam pe rudele noastre mai sarace, fiecare dupa inima lui...
Treaba nu tocmai usoara, dealtfel, precum se tot vede.