[vsovivivi]

Vi se pare vouă că Luna şi Soarele sunt sferice, aveţi pofta de a crede în născocirile care completează şi adaugă la forme, sau scot, căci ele sunt defapt semisferice deoarece la eclipsa de soare nu avem preţ de o fracţiune de secundă lumină deloc ci întuneric complet, lucru imposibil dacă am avea două sfere, căci lumina reflectată din partea rondă a lunii ar forma o coroană luminoasă în jurul lunii neluminate din pricina eclipsei.

Practic avem deaface cu două semisfere care la eclipsă de soare formează o sferă perfectă, iar distanţa dintre ele e mică.

E greu de crezut dar nu poate fi decât aşa.

Pământul este şi el semisferic, rond spre fundul apelor şi plat denivelat deasupra iar mărginirea întărită din adânc este cu necreatul care nu există, cu nimicul şi întunericul de neînchipuit, adică în jos este oprită puterea de creaţie şi închipuire astfel că nimicul de dedesubt nu poate fi umplut nici cu spaţiu şi nici cu materie, cu nimic creat şi astfel avem impresia că ar sta pe ceva dar defapt stă pe nimic, adică nu există ceva pe care să stea, nici spaţiu, nici materie, nimic şi totul de deasupra se adună undeva jos ca într-un vas conic rond, un sector sferic. Deasupra pământul e plat şi denivelat astfel că el are chipul apelor care s-au rupt de ape căci din apele de jos rupte de apele de sus s-a format pământul când s-a format şi apoi ele s-au scurs spre acel punct, adunându-se de jur împrejur în jurul pământului semisferic rond în adânc şi plat denivelat la suprafaţă.

Deci nu este vorba de nicio curbură a spatiului-timp din pricina masei care să explice existenţa câmpului gravitaţional, căci soarele sau luna ar trebui să influenţeze un satelit geostaţionar ce se află în echilibru perfect ci este vorba că apele din cer nu curg iar cele de sub cer curg spre jos ascultând de Dumnezeu şi cele rele care nu ascultă de Dumnezeu curg dedesubtul tuturor apelor de jos deşi îşi încoardă mândria păcatelor ca să fie ele mereu deasupra iar apele bune şi pline de credinţă se ridică singure deasupra deoarece în ele locuieşte legea cerului, sfinţenia, rugăciunea, dreptatea, smerenia, adevărul şi nu slava deşartă. Deci fără niciun efort apele bune merg pe cer şi pe apele rele, nu este o minune sau o grozăvie în asta ci este o certificare a legii cereşti care locuieşte în ele, ascultarea de Dumnezeu cu sfinţenie le conferă această proprietate de a nu mai fi supuse curgerii şi căderii sub apele de jos.