[glykys]

În prealabil postat de N.Priceputu

O să vă mai dau un exemplu cunoscut de mine.
Cineva a găsit pe trotuar un portofel grăsuț. Gândind că cineva l-a pierdut, l-a ridicat, l-a deschis... a găsit o sumă mare, echivalentul unui salariu bun la vremea aceea. S-a uitat în stânga, în dreapta (nu cu speranța de a nu fi văzut, ci din contră, de a-l găsi pe păgubaș)... nimic. Cu greu, căutând prin hârtiile din portmoneu a reușit să găsească persoana cu pricina, căreia i-a înapoiat absolut tot ce găsise, refuzând răsplata din partea aceluia, recomandându-i ca mulțumirile să I le aducă lui Dumnezeu, eventual să facă și o milostenie ca semn de mulțumire.

Ce credeți? Era mai bine să fi lăsat acolo portmoneul, trecând peste gândul că dacă l-ar găsi altul și l-ar putea însuși, mizând, eventual, pe intervenția excepțională a lui Dumnezeu? Sau e mai bine că poate a gândit că el însuși e dator să împlinească voia lui Dumnezeu și că poate de aceea i l-a și scos în cale?

Cristi, normal ca a facut bine. Intreaga discutie se invartea in jurul faptului de a-ti insusi sau nu niste bani gasiti pe strada. Cred ca suntem pe aceeasi pozitie.