Subiect: Ecumenism
View Single Post
  #118  
Vechi 19.08.2012, 15:28:13
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Decebal Vezi mesajul
Nu știu ce ai citit tu și unde însă minunile de moaște neputrezite, chiar întregi, cum este cazul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, și chiar izvorâtoare de mir cum este cazul unor sfinte moaște din pușcăriile comuniste de la Aiud sunt mult prea evidente ca să mai fie contestate. Mai mult în unele cazuri avem situații clare de canonizare iar lucrurile nu mai pot fi puse la îndoială. Astfel de minuni dumnezeiești nu se întâlnesc la nici o sectă protestantă și asta arată că acolo nu este adevărata Biserică a lui Christos. Și nici nu are cum să fie pentru că Biserica a apărut acum 2000 de ani, protestanții acum 500 de ani.


Evident că nu existau, în primul rând pentru că nu exista încă Învierea Domnului, iar pe de altă parte pentru că încă nu exista viața ascetică și mistică specifică Bisericii Ortodoxe. Iar în Biserica Ortodoxă despre asta este vorba, chiar dacă unii mai deturnează lucrurile, anume de a pune mâna pe împărăție cu străduință prin harul lui Dumnezeu.


Aici te înșeli, nu este vorba despre necredință în discursul Bibliei, ci de necredință în interpretările protestante care sunt rupte de duhul Sfintei Tradiții, încercând să își afirme propriile lor tradiții. Iar în cazul protestanților și al celor neo- avem cazuri clare de erezii datorate interpretărilor lor făcute de mintea lor și pentru că, chipurile, așa le-ar fi spus lor Duhul Sfânt. Este vorba aici despre niște suprasolicitări ale cuvântului biblic și de o supraestimare a raporturilor lor cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. dar ei, săracii, nici măcar nu prea știu prea multe despre Duhul dar își permit, suprasolicitând realitatea obiectivă, suprasolicitând cu așa zisa lor credință, să facă tot felul de afirmații și să atribuie orice întâmplare sau mai știu eu ce unei intervenții favorizante chipurile a Duhului pentru ei. Asistăm în mod evident la cazuri clare de fanatism și fundamentalism protestant, depărtat aproape complet de Duhul Bisericii lui Christos.


Asta este părerea sectarilor neoprotestanți și nu pun prea mult preț pe ea pentru că nu sunt ei în măsură să se pronunțe asupra Sfintei Tradiții a Bisericii. Ei întâi trebuie să vină și să învețe despre ce este vorba și abia apoi vor mai avea vreo legitimitate ca să comenteze ceva. Sunt lipsiți de legitimitate în această temă cu toată interpretarea lor de două surcele a Bibliei. Prin toată agitația lor extrem de superficială și de fals credincioasă nu fac decât săp slujească împărăției veacului acestuia, din care nici nu au ieșit și nici nu vor ieși atâta timp cât vor rămâne în afara Bisericii. Toată agitația lor nu poate fi privită decât ca pregătirea terenului pentru ca Biserica lui Christos să își îndeplinească misiunea. Agitația lor superficială și credința lor de suprafață și prefabricată nu are cum să reziste în fața puterilor întunericului veacului acestuia. Numai prin Biserică vor ajunge și ei să înțeleagă cu adevărat Evanghelia mântuirii. De aceea le solicităm și pe această cale să se întoarcă la Biserica lui Christos pentru a cunoaște adevărul în mod autentic, nu doar la nivelul superficialității protestante și neoprotestante.


Cu astfel de declarații te-ai cam descalificat în materie de Ortodoxie și ne arăți încă o dată consecințele fenomenului spălării pe cap și al îndoctrinării protestante, fenomene ale cărei victimă ești în mod evident. Tu care nici măcar nu știi aproape nimic despre Ortodoxie, și mai mult nu doar că nu ai știință, dar nici nu înțelegi despre ce este vorba, ai ajuns să îți permiți, într-un duh evident revoltat protestant, să cataloghezi Tradiția Bisericii Ortodoxe drept filozofie grecească și egipteană și te-ai descalificat. Nu tăgăduiește nimeni că există influențe ale altor culturi însă ceea ce Părinții Bisericii au încercat, și au și reușit în bună măsură, a fost să încreștineze aspectele bune găsite în cultura și civilizația unor popoare cum erau grecii. Mai mult pentru creștinism acele lucruri erau și sunt necesare pentru că Biserica trebuie să fie în pas cu dezvoltările culturii, ale filozofiei, ale gândirii umane în general, multe dintre conceptele științelor și filozofiilor păgâne fiind integrate și încreștinate. Acest fenomen a însemnat foarte mult pentru Biserica Creștină pentru că Biserica a avut apoi capacitățile umane, filozofice, culturale de a construi o filozofie, o cultură, o civilizație creștină, întemeiată în mod fundamental pe Christos dar extrăgând și aspectele benefice, sau părțile de adevăr, din culturile altora. Acest fenomen este vizibil chiar din Noul Testament unde se observă în mod clar influențe culturale în cazul Sfântului Pavel, spre exemplu din Religiile de Mistere, dar nu numai.


Aici te înșeli din nou, pentru că mesajul Domnului este de cea mai mare complexitate și doar tratat cu superficialitate se poate spune că este un mesaj simplu și pentru cei neînvățați. Are și el simplitatea lucrurile lui, dar în esență este de cea mai mare complexitate așa cum este de fapt întreaga revelație dumnezeiască. Din nou constat că ești victima efectiv a unui proces de îndoctrinare și spălare pe creier de tip protestant și că vorbești despre Ortodoxie fără să ai habar în realitate despre ce este vorba.


Elemente de îndoctrinare tipic protestante.


Faptul că nu se fac astfel de afirmații în public nu înseamnă că nu se fac deloc, doar că nu este necesară o astfel de teatralitate și fățărnicie specifică protestanților care trăiesc în lumea lor de închpuiri și de basme despre ei înșiși. De fapt prin ceea ce fac, protestanții sunt slujitorii cei mai fideli ai deșertăciunii omenești, ai fățărniciei, ai slavei exterioare a împărăției lumii acesteia, așa cum se întâmplă și în cazul altora plini de lipsă de discernământ spiritual autentic și de autobinecuvântare și falsificare a revelației divine sub chipul mincinos al păstrării ei celei mai fidele.
Apreciez foarte mult acest raspuns al tau, Decebal. Felicitari!
As voi sa adaug si eu o observatie. Cat am sesizat pe pielea mea precum si la altii.
Crestinul care nu a avut parte, din varii motive, de o buna cateheza, isi poate forma un sistem fix de conceptii pseudo-crestine pe care le ia drept adevar incontestabil. Sunt convingerile lui. Le apara deoarece le-a primit deja, le-a intarit afectiv, le-a acordat din timpul, energia, mintea lui. Cumva, o astfel de persoana e prizoniera intr-un turn bine zidit unde se simte confortabil, cel putin o vreme. De acolo din confortul turnului subiectiv asista cu neincredere, uneori cu amuzament, alteori cu iritare la ceea ce se intampla in Biserica. Daca mai are si nenorocul sa intalneasca alte persoane zidite in turnuri de amagiri asemanatoare, grosimea zidurilor creste si mai mult, oamenii devin fortarete veritabile ale ratacirii. Si asa isi duc viata, uneori pana la capat. Ei sunt ca personajele lui Platon din "Mitul pesterii". Sunt incredintati ca urmele de pe pereti, ceea ce vad ei fulgurind pe-acolo, este insasi realitatea, nebanuind ca au de-a face doar cu semne care i-ar putea conduce, daca s-ar urni din loc si ar porni la drum, catre realitate, catre Adevar.
Si fireste, daca vine unul de afar sa le spuna "haideti la drum, oameni buni", ei vor spune ca au de-a face cu un nebun si, la o adica, il vor elimina. E spus in "Nu dati margaritare porcilor...".

Crezind asadar ca au ajuns deja in Imparatie, ca inima lor e deja afierosita Domnului, ca Duhul Sfant deja lucreaza in ei, ca, practic, l-au inhatat pe Dumnezeu, acesti oameni au o certitudine si o plafonare straine de continua calatorie a crestinului pe Cale. Ei nu inteleg ca drumul pe Calea lui Hristos este neincetat si sinuos, si se comporta de parca ar fi ajuns deja la tinta. Pentru aceasta pied, desigur, harul si raman prizonieri mai departe ai imaginatiei de tot felul. In orice caz bat pasul pe loc, stagneaza, dorm si viseaza ca umbla, in loc sa umble efectiv, asa cum ne invata Biserica. Iar a umbla inseamna a tine toate randuielile, atat inlauntrul tau cat si in fapte. Doar asa putem afirma ca urmam poruncile Domnului si ca suntem bineplacuti Lui.

Apoi sa ne dam seama ca acesti oameni, cautatori si ei ai lui Dumnezeu, candva, ca tot omul, au avut parte nu doar de o cateheza insuficienta si/sau stramba, ci si de experiente de-a dreptul traumatizante, uneori, in Biserica. Oameni care se cred induhovniciti, pastori care nu se ridica la nivelul demnitatii slujirii lor dumnezeiesti din varii motive, alti credinciosi care fie nu au stiut cum sa procedeze intr-o imprejurare anume fie sufera de mandrie si alte tare derivate, cunoscuti care au avut de suferit de pe urma unor neorinduieli din Biserica etc. (o multime de factori) - toate acestea, dublate de mieroasele si amagitoarele promisiuni si "libertati" oferite de amicii nostri "alternativi", au contribuit la ratacirea unora, la parasirea de catre ei a Bisericii. Dezamagiti si raniti, fireste ca ei raspund cu furie atunci cand intalnesc un crestin. Si/Sau privesc detasat, cu ironie superioara, dau lectii din imaginara lor inaltime. Care e, de fapt, cadere.

Suntem asadar implicati in mod direct, cu totii, in viata semenilor. Adevarat este ce spunem noi insine adeseori, anume ca daca nu ducem noi mai intai o vietuire crestina, daca nu dobandim pacea-linistea-dragostea-blandetea prin darul Mangaietorului, devenim mai degraba pricina de poticnire pentru altii decat calauze spre Hristos.

Mult rau am facut eu insumi, cand credeam ca fac bine. Incep sa ma indoiesc tot mai mult ca dezbaterile de aici unde sunt eu implicat au vreun folos duhovnicesc si cred ca totul se rezuma la nevoi de petrecere a timpului pe care, altminteri, il purtam in solitudine... Poate ar trebui sa ne imprietenim mai mult cu solitudinea noastra, macar o vreme, inchinind-o cu umilinta si nadejde Domnului nostru iubit, Imparatului Cerurilor, Iisus Hristos, slavit fie in veci. AMIN+
Reply With Quote